ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 351 din 10 aprilie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 806/2003, Tribunalul București, secția I penală, s-a respins ca nefondată cererea condamnatului D.J. privind executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 312 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., aplicată prin sentința penală definitivă nr. 136 din 19 martie 2002, din dosarul penal nr. 2141/2001. În motivarea sentinței s-a reținut că urmare a probelor administrate (acte, ancheta socială) s-a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât situația în care se află familia sa nu poate fi înlăturată prin prezența de 3 luni a condamnatului, acasă.

Împărtășind același punct de vedere, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 300 pronunțată la 3 iunie 2003, în dosarul penal nr. 1450/2003, a respins apelul condamnatului ca nefondat menținând sentința ca fiind legală și temeinică. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs criticând hotărârea ca fiind dată cu încălcarea legii [(art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.)]. Condamnatul a solicitat casarea ambelor hotărâri și rejudecând să se admită cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe durata a 3 luni. Curtea examinând recursul în raport de motivul invocat, constată că potrivit probelor administrate și dispozițiile legale, hotărârile sunt legale și temeinice.

Critica privind greșita aplicare a legii nu-și găsește corespondent în situația ce rezultă din probe. Instanțele au reținut că situația familială nu este determinată de absența inculpatului, astfel încât prezența sa 3 luni să înlăture consecințele negative firești într-o asemenea împrejurare. Așa fiind, au respins cererea condamnatului, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Rezultă, așadar, că în mod nejustificat au fost criticate hotărârile, soluția fiind respingerea ca nefondat a recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.J. împotriva deciziei penale nr. 300 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.