ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2749/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143

din 4 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 670 din 10 iulie 2003,

pronunțată de același tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 340

din 21 ianuarie 2004 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de

condamnatul

L.D.C

.

Instanța de fond a reținut

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei deoarece prezența condamnatului în familie timp de trei luni nu ar

ameliora starea de sănătate a părinților săi ori lipsurile materiale ale

acestora.

Apelul declarat de condamnat

a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 166 din 7 martie

2005.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul L.D.C. care a susținut în continuare, că față de

situația financiară grea în care se află părinții săi care sunt în vârstă,

bolnavi și au datorii la bancă se impune admiterea cererii de întreruperea

executării pedepsei.

Examinând hotărârile atacate

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile

formulate, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea acesteia ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În

acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Or în cauză, astfel cum

rezultă din ancheta socială efectuată de Primăria sector 6 București, S.A.T.

condamnatul nu este căsătorit, nu are copii minori, iar tatăl său L.N., în

vârstă de 56 ani are o pensie lunară de 15.000.000 lei, iar mama L.E., în

vârstă de 53 ani, încasează o pensie de 3.800.000 lei.

Așadar, familia condamnatului

nu se află într-o situație materială grea care să aibă caracterul unei

împrejurări speciale de natura celei prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., pentru a se justifica întreruperea executării pedepsei.

În consecință, recursul declarat

de condamnatul L.D.C. urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 800.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul L.D.C. împotriva deciziei penale nr. 166 din 7

martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.