Decizia nr. 2960/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1555/2004 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1555 din 8 decembrie 2004, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea condamnatului B.L.L. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4 din 5 ianuarie 2001 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că, prin cererea formulată, condamnatul nu a indicat motive concrete însă în cursul dezbaterilor a precizat că dorește să-și ajute copiii și familia. În motivarea hotărârii de respingere a cererii, s-a arătat că, potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul condamnatului din orașul Buftea, aici locuiește mama acestuia într-un imobil compus din 3 camere și teren în suprafață de 500 mp, având o pensie în sumă de 1.200.000 lei lunar și că cei doi copii ai condamnatului, născuți în anii 1996 și, respectiv, 1997 din concubinajul cu numita B.T.

se află la mama lor și locuiesc la bunicii materni, toate fiind împrejurări preexistente începerii executării pedepsei care nu pot fi considerate situații excepționale, cu consecințele arătate de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 16 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, ca nefondat, constatând că hotărârea criticată este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând reexaminarea cauzei și, pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. În cauză s-a concluzionat corect că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., la care fac trimitere prevederile art. 455 din același cod, pentru întreruperea executării pedepsei. Condamnatul nu a arătat care sunt motivele pe care își întemeiază cererea, iar ancheta socială efectuată la imobilul din orașul Buftea, locație indicată chiar de către recurent, nu relevă existența unor împrejurări speciale apărute ulterior începerii executării pedepsei și care să poată avea consecințe grave pentru familia acestuia. Pe de altă parte, motivarea orală făcută de condamnat cererii sale, în sensul că dorește să-și ajute copiii, nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei. Față de cele ce preced, recursul condamnatului B.L.L.

va fi respins, ca nefondat, cu obligarea sus-numitului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 16 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.