ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1205 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului București, N.I.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. La 12 iulie 2004, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că familia sa se află într-o situație dificilă și are nevoie de sprijinul său. Prin sentința penală nr. 1628 din 17 decembrie 2004, Tribunalul București a respins cererea, ca nefondată, soluția fiind menținută de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 49 din 21 ianuarie 2005. Ambele instanțe au reținut că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel reiterând motivele invocate în cererea sa. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Având în vedere dispozițiile acestui text de lege, cât și actele dosarului printre care, ancheta socială efectuată în cauză, se constată că, în mod corect, instanțele au respins cererea condamnatului întrucât starea precară a familiei acestuia, compusă din concubină și doi copii minori nu poate constitui o împrejurare specială apărută în cursul executării pedepsei, care să poată determina o întrerupere a executării pedepsei.

În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de condamnat, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I.M. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.