ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1034 din 31

august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1152 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, contestatorului P.F.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că petiționarul, aflându-se în executarea

unei pedepse privative de libertate de 20 de ani închisoare, aplicată prin

sentința nr. 1152 din 26 noiembrie 2002 de către Tribunalul București, a

solicitat întreruperea executării pe motiv că familia sa se confruntă cu mari

greutăți materiale și de sănătate ceea ce impun cu necesitate prezența sa în

familie.

Prima instanță pe baza

anchetei sociale întocmită în cauză care menționează că familia condamnatului

are probleme financiare a concluzionat că acestea nu pot fi considerate

împrejurări speciale de natura celor la care se referă art. 453 lit. c) C.

proc. pen. și că prezența contestatorului în familie, pe o perioadă relativ scurtă

nu ar schimba situația respectivă.

Apelul declarat de condamnat

a fost respins prin decizia nr. 718 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Împotriva acestor soluții,

condamnatul a declarat recurs susținând că în mod greșit instanțele au reținut

că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen., deoarece are o familie compusă din 3 copii minori, concubina nu

este angajată în muncă, iar unul dintre copii trebuie să fie internat în spital

întrucât este bolnav.

Pentru aceste motive,

condamnatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și

întreruperea executării pedepsei întrucât consideră că prezența lui în familie

este necesară.

Recursul nu este fondat.

Examinând hotărârile

pronunțate, se constată că ele sunt legale și temeinice.

Având în vedere motivele

invocate de condamnat în susținerea cererii se constată că în mod temeinic

instanțele au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453

lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen. și că nu există împrejurări

speciale care să justifice o întrerupere a executării pedepsei.

Este adevărat că din

referatul de anchetă socială rezultă că recurentul are 3 copii minori, dintre

care unul cu o sănătate precară, dar această situație familială este

preexistentă începerii executării pedepsei.

Susținerea recurentului că

unul din copii trebuie să fie internat în spital nu este întemeiată, întrucât

nu a făcut dovada în acest sens, iar în ancheta socială nu este menționată

această situație ci doar împrejurarea că necesită însoțitor permanent.

Ca atare nefiind întrunite

cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., bine au procedat instanțele,

respingând cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulate de

condamnat.

În consecință recursul

urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de

stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului

din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi

restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de condamnatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 718 din 6 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2004.