ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1034 din 31 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1152 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, contestatorului P.F. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petiționarul, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 1152 din 26 noiembrie 2002 de către Tribunalul București, a solicitat întreruperea executării pe motiv că familia sa se confruntă cu mari greutăți materiale și de sănătate ceea ce impun cu necesitate prezența sa în familie.

Prima instanță pe baza anchetei sociale întocmită în cauză care menționează că familia condamnatului are probleme financiare a concluzionat că acestea nu pot fi considerate împrejurări speciale de natura celor la care se referă art. 453 lit. c) C. proc. pen. și că prezența contestatorului în familie, pe o perioadă relativ scurtă nu ar schimba situația respectivă. Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 718 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestor soluții, condamnatul a declarat recurs susținând că în mod greșit instanțele au reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece are o familie compusă din 3 copii minori, concubina nu este angajată în muncă, iar unul dintre copii trebuie să fie internat în spital întrucât este bolnav.

Pentru aceste motive, condamnatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și întreruperea executării pedepsei întrucât consideră că prezența lui în familie este necesară. Recursul nu este fondat. Examinând hotărârile pronunțate, se constată că ele sunt legale și temeinice. Având în vedere motivele invocate de condamnat în susținerea cererii se constată că în mod temeinic instanțele au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen. și că nu există împrejurări speciale care să justifice o întrerupere a executării pedepsei. Este adevărat că din referatul de anchetă socială rezultă că recurentul are 3 copii minori, dintre care unul cu o sănătate precară, dar această situație familială este preexistentă începerii executării pedepsei.

Susținerea recurentului că unul din copii trebuie să fie internat în spital nu este întemeiată, întrucât nu a făcut dovada în acest sens, iar în ancheta socială nu este menționată această situație ci doar împrejurarea că necesită însoțitor permanent. Ca atare nefiind întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., bine au procedat instanțele, respingând cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulate de condamnat. În consecință recursul urmează să fie respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 718 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.