ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5938/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 942 din 20 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat G.V. și obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că materialul probator administrat nu a evidențiat existența unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 508/2003 a Tribunalului București în a cărei executare se află condamnatul.

În acest sens, s-a reținut că tatăl condamnatului și concubina acestuia au asigurată o locuință și mijloacele materiale necesare traiului. Concubina condamnatului și cei 4 copii minori locuiesc la o adresă necunoscută, veniturile de care dispun fiind reprezentate de alocațiile de stat și ajutorul social. Deși este dificilă situația materială a concubinei și a copiilor minori, s-a arătat că nu este necesară prezența condamnatului la domiciliu, întrucât s-a dovedit că acesta nu este preocupat în mod real de situația familiei sale, iar în perioada de timp pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei nu s-a probat că ar avea posibilitatea obținerii de venituri licite, considerabile, de natură a le îmbunătăți condițiile de trai.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, susținând că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu erau îndeplinite dispozițiile art. 455 C. proc. pen., întrucât din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă situația deosebită a concubinei și copiilor minori. Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se poate reține existența unor consecințe grave pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei închisorii, atunci când persoana condamnată nu este preocupată în mod real de situația familiei sale, așa cum este cazul în speță. Împotriva deciziei a formulat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a reiterat motivele invocate în cererea inițială, solicitând întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat. Ancheta socială efectuată în cauză a concluzionat în sensul că, concubina și copiii minori ai condamnatului locuiesc la o adresă necunoscută de acesta, motiv pentru care a și solicitat efectuarea anchetei sociale la domiciliului părinților săi. În legătură cu situația acestora nu s-a constatat însă existența unor probleme deosebite care să justifice întreruperea executării pedepsei condamnatului. De altfel așa cum corect au stabilit instanțele, interesul manifestat de recurent față de familia lui nu este real atâta timp cât nici nu cunoaște locul în care se află copiii și concubina sa și a stăruit pentru ca ancheta socială să se efectueze la o altă locuință, a părinților săi.

Pe de altă parte, motivul invocat de recurent pentru întreruperea executării pedepsei, respectiv situația materială grea a familiei sale, nu justifică o astfel de măsură dat fiind faptul că perioada maximă, de 3 luni de zile, îngăduită de legiuitor este total insuficientă pentru a permite condamnatului să obțină resursele financiare necesare rezolvării situației, și în plus pentru că această situație este preexistentă momentului condamnării și încarcerării inculpatului. Așa fiind, hotărârile instanțelor, de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei sunt corecte, iar recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 614 din 23 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.