ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5938/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 942

din 20 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de

petentul condamnat G.V. și obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a constatat că materialul probator administrat nu a

evidențiat existența unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea pedepsei de 5

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 508/2003 a Tribunalului

București în a cărei executare se află condamnatul.

În acest sens, s-a reținut

că tatăl condamnatului și concubina acestuia au asigurată o locuință și

mijloacele materiale necesare traiului.

Concubina condamnatului și

cei 4 copii minori locuiesc la o adresă necunoscută, veniturile de care dispun

fiind reprezentate de alocațiile de stat și ajutorul social.

Deși este dificilă situația

materială a concubinei și a copiilor minori, s-a arătat că nu este necesară

prezența condamnatului la domiciliu, întrucât s-a dovedit că acesta nu este

preocupat în mod real de situația familiei sale, iar în perioada de timp pentru

care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei nu s-a probat că ar

avea posibilitatea obținerii de venituri licite, considerabile, de natură a le

îmbunătăți condițiile de trai.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, susținând că în mod greșit instanța de fond a

considerat că nu erau îndeplinite dispozițiile art. 455 C. proc. pen., întrucât

din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă situația deosebită a

concubinei și copiilor minori.

Curtea de Apel București a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că în mod corect

prima instanță a apreciat că nu se poate reține existența unor consecințe grave

pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei

închisorii, atunci când persoana condamnată nu este preocupată în mod real de

situația familiei sale, așa cum este cazul în speță.

Împotriva deciziei a

formulat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a reiterat motivele invocate în cererea inițială, solicitând

întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat.

Ancheta socială efectuată în

cauză a concluzionat în sensul că, concubina și copiii minori ai condamnatului

locuiesc la o adresă necunoscută de acesta, motiv pentru care a și solicitat

efectuarea anchetei sociale la domiciliului părinților săi.

În legătură cu situația acestora

nu s-a constatat însă existența unor probleme deosebite care să justifice

întreruperea executării pedepsei condamnatului.

De altfel așa cum corect au

stabilit instanțele, interesul manifestat de recurent față de familia lui nu

este real atâta timp cât nici nu cunoaște locul în care se află copiii și

concubina sa și a stăruit pentru ca ancheta socială să se efectueze la o altă

locuință, a părinților săi.

Pe de altă parte, motivul

invocat de recurent pentru întreruperea executării pedepsei, respectiv situația

materială grea a familiei sale, nu justifică o astfel de măsură dat fiind

faptul că perioada maximă, de 3 luni de zile, îngăduită de legiuitor este total

insuficientă pentru a permite condamnatului să obțină resursele financiare

necesare rezolvării situației, și în plus pentru că această situație este

preexistentă momentului condamnării și încarcerării inculpatului.

Așa fiind, hotărârile

instanțelor, de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei sunt

corecte, iar recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins

ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 614 din 23

august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 noiembrie 2004.