ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.05.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2906/2006

HOTĂRÂRE
08.05.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2906/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45/ F din

18 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 43980/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 834/2005

a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul M.G. și l-a

obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei este

neîntemeiată reținându-se, în esență, că deși din referatul de anchetă socială

rezultă că familia petiționarului locuiește în condiții improprii, această

situație are caracter de permanență și nu poate fi remediată sau îmbunătățită prin

prezența condamnatului pe o perioadă de maximum 3 luni. Totodată, s-a mai

arătat că de îmbunătățirea condițiilor de trai ale familiei se pot ocupa

concubinele celor doi fii ai condamnatului, care sunt apte de muncă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 145/

A din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat,

obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

S-a argumentat, în cuprinsul

considerentelor, că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză nu

rezultă existența acelor împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale

invocate care să justifice admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Fiind nemulțumit de decizia

pronunțată, condamnatul, în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, reiterând aceleași motive pe care le-a susținut

și în fața instanțelor anterioare.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod judicios, ambele instanțe au

respins cererea de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prevederilor art.

455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu a

dovedit că prin prezența sa in domiciliu, chiar și pentru o perioadă foarte

scurtă de timp, ar putea ameliora situația locativă a membrilor familiei sale

sau că ar putea îmbunătăți, câtuși de puțin, condițiile de trai ale acestora.

Conform dispozițiilor art. 453 lit.

c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din

cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Ori, în speță, cele relevate de

apărarea condamnatului confirmă atât starea precară a sănătății unor membri ai

familiei acestuia, cât și situația locativă improprie, însă ambele erau

preexistente datei încarcerării condamnatului și nu se circumscriu unor

împrejurări speciale, de natura acelora care să conducă Înalta Curte la

concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

sine sau familia acestuia.

În consecință, Înalta Curte constată

că soluția ambelor instanțe de respingere a cererii de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnat este legală și justificată, iar recursul

declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat M.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 22

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei),reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2006
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1697 din 20 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 42058/3/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cere
ÎCCJ 2004-11-11
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5938/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 942 din 20 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei
ÎCCJ 2005-11-14
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6431/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 886 din 30 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a exec
ÎCCJ 2004-01-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 58/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.518 din 29 mai 2003, Tribunalul București, secția I penală a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formula
ÎCCJ 2006-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2006
3 luni), în condițiile în care s-a dovedit posibilitatea obținerii unor câștiguri licite, considerabile în această perioadă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.G., criticând-o sub aspectul respingerii greșite a cererii
Sursă