ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2906/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45/ F din 18 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 43980/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 834/2005 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul M.G. și l-a obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei este neîntemeiată reținându-se, în esență, că deși din referatul de anchetă socială rezultă că familia petiționarului locuiește în condiții improprii, această situație are caracter de permanență și nu poate fi remediată sau îmbunătățită prin prezența condamnatului pe o perioadă de maximum 3 luni.

Totodată, s-a mai arătat că de îmbunătățirea condițiilor de trai ale familiei se pot ocupa concubinele celor doi fii ai condamnatului, care sunt apte de muncă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 145/ A din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a argumentat, în cuprinsul considerentelor, că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză nu rezultă existența acelor împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale invocate care să justifice admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Fiind nemulțumit de decizia pronunțată, condamnatul, în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând aceleași motive pe care le-a susținut și în fața instanțelor anterioare. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod judicios, ambele instanțe au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prevederilor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu a dovedit că prin prezența sa in domiciliu, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă de timp, ar putea ameliora situația locativă a membrilor familiei sale sau că ar putea îmbunătăți, câtuși de puțin, condițiile de trai ale acestora.

Conform dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Ori, în speță, cele relevate de apărarea condamnatului confirmă atât starea precară a sănătății unor membri ai familiei acestuia, cât și situația locativă improprie, însă ambele erau preexistente datei încarcerării condamnatului și nu se circumscriu unor împrejurări speciale, de natura acelora care să conducă Înalta Curte la concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru sine sau familia acestuia.

În consecință, Înalta Curte constată că soluția ambelor instanțe de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat este legală și justificată, iar recursul declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat M.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei),reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2006.