ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1697 din 20 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 42058/3/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.F. A obligat condamnatul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență următoarele: Prin cererea formulată condamnatul S.F. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 366 din 8 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, invocând motive familiale.

În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale din conținutul căreia a rezultat că mama condamnatului este o persoană în vârstă de 52 ani este pensionată medical având o pensie lunară de 140 RON. Mama condamnatului locuiește într-o casă la curte, compusă din trei camere și dependințe împreună cu fratele condamnatului, S.C., în vârstă de 31 ani care lucrează în sectorul privat. În raport de aceste date instanța de fond a apreciat că nu există pericol imediat care să justifice oportunitatea întreruperii executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul S.F. solicitând desființarea sentinței și în cazul rejudecării admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei fiind îndeplinite condițiile legii.

Prin decizia penală nr. 107/ A din 9 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de condamnatul S.F. Apelantul condamnat a fost obligat la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul S.F. solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, prezența sa în familie fiind imperios necesară pentru rezolvarea problemelor sale familiale. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu, ambele hotărâri, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru motivele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, în situația în care, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la care lucrează. Din analiza textului rezultă că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă doar pentru situații deosebite, regula fiind aceea a executării de îndată a hotărârilor penale definitive. În cauza supusă analizei din probele administrate rezultă că familia condamnatului S.F. locuiește într-o casă cu trei camere și dependințe iar veniturile sunt cele provenite din pensia lunară a mamei respectiv ale fratelui condamnatului.

În atare condiții, prezența condamnatului în familie nu poate să modifice substanțial starea materială a acesteia și nici nu poate fi apreciată ca fiind absolut necesară. Mama sa, deși posedă venituri insuficiente poate fi ajutată de fratele condamnatului, în vârstă de 31 ani, angajat în sectorul privat. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București. În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2006.