ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2905/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1697 din 20

decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 42058/3/2005,

s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul S.F.

A obligat condamnatul la plata sumei

de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență următoarele:

Prin cererea formulată condamnatul S.F.

a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 366 din 8 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, invocând motive familiale.

În cauză s-a dispus efectuarea unei

anchete sociale din conținutul căreia a rezultat că mama condamnatului este o

persoană în vârstă de 52 ani este pensionată medical având o pensie lunară de

140 RON.

Mama condamnatului locuiește într-o

casă la curte, compusă din trei camere și dependințe împreună cu fratele

condamnatului, S.C., în vârstă de 31 ani care lucrează în sectorul privat.

În raport de aceste date instanța de

fond a apreciat că nu există pericol imediat care să justifice oportunitatea

întreruperii executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel condamnatul S.F. solicitând desființarea

sentinței și în cazul rejudecării admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei fiind îndeplinite condițiile legii.

Prin decizia penală nr. 107/ A din 9

februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II–a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a

apelului declarat de condamnatul S.F.

Apelantul condamnat a fost obligat

la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs condamnatul S.F. solicitând casarea acestora și

în cadrul rejudecării admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe

o perioadă de 3 luni, prezența sa în familie fiind imperios necesară pentru

rezolvarea problemelor sale familiale.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate dar și din oficiu, ambele hotărâri, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru motivele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit.

c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, în

situația în care, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la

care lucrează.

Din analiza textului rezultă că

întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă doar pentru situații

deosebite, regula fiind aceea a executării de îndată a hotărârilor penale

definitive.

În cauza supusă analizei din probele

administrate rezultă că familia condamnatului S.F. locuiește într-o casă cu

trei camere și dependințe iar veniturile sunt cele provenite din pensia lunară

a mamei respectiv ale fratelui condamnatului.

În atare condiții, prezența

condamnatului în familie nu poate să modifice substanțial starea materială a

acesteia și nici nu poate fi apreciată ca fiind absolut necesară. Mama sa, deși

posedă venituri insuficiente poate fi ajutată de fratele condamnatului, în

vârstă de 31 ani, angajat în sectorul privat.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F.

împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel

București.

În temeiul art. 192 C. proc. pen.,

recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F.

împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București,

secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON

(1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2006.