ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2739/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1421/ F din 9 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul B.F. și a obligat pe condamnat la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că prin cererea din 16 august 2005, condamnatul B.F. a solicitat, în baza art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 189/2005 a Tribunalului București, secția I penală.

În cauză a fost efectuată și o anchetă socială din care rezultă că la domiciliul său, format din casă cu trei camere și dependințe comune, la curte, locuiește mama inculpatului care lucrează și are venituri de la o firmă privată, are probleme de sănătate și restanțe la întreținerea casei, iar condamnatul nu este căsătorit și nu are copii. În raport de concluziile referatului de anchetă socială, Tribunalul a constatat că nu există împrejurări speciale care să determine consecințe grave pentru familia condamnatului, în condițiile executării în continuare a pedepsei și ca urmare, a respins cererea formulată. Împotriva sentinței penale, a declarat apel condamnatul B.F., solicitând întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, motivat de faptul că mama sa este bolnavă și lipsită de mijloace materiale de întreținere.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1018/ A din 21 decembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reținând că aspectele invocate de condamnat, privind starea financiară precară și problemele de sănătate ale mamei sale, nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei. Decizia Curții de Apel a fost atacată, în termenul legal, cu recurs de către condamnatul B.F., care a reiterat drept motive de casare aspectele arătate în cererea de întrerupere a executării pedepsei și în apel și anume, problemele de sănătate și starea materială dificilă a mamei sale.

Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, în mod justificat au respins cererea și respectiv, apelul condamnatului, din moment ce aspectele învederate de acesta și care rezultă și din ancheta socială efectuată în cauză, nu constituie împrejurări speciale în înțelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei. În consecință, în cauză, neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul B.F. este nefondat și va fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 1018/ A din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2006.