ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4597/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a I penală, prin sentința penală nr. 623/ F din 13 mai 2005, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.F., și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 500.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul, condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1310/2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală, definitivă prin decizia penală nr. 851 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București. Analizând referatul de anchetă socială depus la dosar, prima instanță a constatat că părinții condamnatului sunt pensionați pe caz de boală, beneficiind de pensii în sumă totală de 1.923.000 lei, sunt îngrijiți de fiica acestora în vârstă de 16 ani și locuiesc în condiții modeste.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, pe motiv că problemele financiare cu care se confruntă familia reclamă punerea sa în libertate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 502/ A din 20 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul R.F. împotriva sentinței penale nr. 623/ F din 13 mai 2005 a Tribunalului București, secția a I penală. Împotriva acestei decizii, condamnatul R.F. nemulțumit a declarat recurs, în termen legal, solicitând reaprecierea probatoriului și rejudecând, să se admită, cererea sa, de întrerupere a executării pedepsei, familia sa având mari greutăți și ajutorul său este absolut necesar. Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului și față de critica adusă, precum și din oficiu și în raport de prevederile art. 453 și art. 455 C. proc. pen., se constată că hotărârea atacată, este temeinică și legală și ca atare va fi menținută. De altfel și prima instanță, după o analiză, completă și corectă a probatoriului, dar și a dispozițiilor art. 453 C. proc. pen., a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Așa fiind, s-a apreciat corect că situația familială a condamnatului – recurent, nu se circumscrie unor „împrejurări speciale” prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. și care prin continuarea executării pedepsei, ar avea consecințe grave pentru familia sa. Cum toate aceste date sunt evidențiate în „Ancheta socială” efectuată în cauză, de către C.S.A.T.

a comunei Valea Argovei jud. Călărași, unde domiciliază părinții condamnatului, se va mai reține în baza aceluiași act că „nu este absolut necesară prezența la domiciliu a condamnatului”. În consecință, recursul declarat de va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținute hotărârile atacate în raport de cele analizate. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 502/ A din 20 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2005.