ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4597/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a I penală, prin sentința penală nr. 623/ F din 13 mai 2005, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul R.F., și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare în

cuantum de 500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că petentul, condamnat se află în executarea unei pedepse

de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1310/2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală, definitivă prin decizia

penală nr. 851 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București.

Analizând referatul de

anchetă socială depus la dosar, prima instanță a constatat că părinții

condamnatului sunt pensionați pe caz de boală, beneficiind de pensii în sumă

totală de 1.923.000 lei, sunt îngrijiți de fiica acestora în vârstă de 16 ani

și locuiesc în condiții modeste.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel condamnatul, pe motiv că problemele financiare cu care

se confruntă familia reclamă punerea sa în libertate.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 502/ A din 20 iunie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul R.F. împotriva sentinței penale nr. 623/

F din 13 mai 2005 a Tribunalului București, secția a I penală.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul R.F. nemulțumit a declarat recurs, în termen legal, solicitând

reaprecierea probatoriului și rejudecând, să se admită, cererea sa, de

întrerupere a executării pedepsei, familia sa având mari greutăți și ajutorul

său este absolut necesar.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului și față de critica adusă, precum și din oficiu și în raport de

prevederile art. 453 și art. 455 C. proc. pen., se constată că hotărârea

atacată, este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.

De altfel și prima instanță,

după o analiză, completă și corectă a probatoriului, dar și a dispozițiilor art.

453 C. proc. pen., a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Așa fiind, s-a apreciat

corect că situația familială a condamnatului – recurent, nu se circumscrie unor

„împrejurări speciale” prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. și care prin

continuarea executării pedepsei, ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Cum toate aceste date sunt

evidențiate în „Ancheta socială” efectuată în cauză, de către C.S.A.T. a

comunei Valea Argovei jud. Călărași, unde domiciliază părinții condamnatului,

se va mai reține în baza aceluiași act că „nu este absolut necesară prezența la

domiciliu a condamnatului”.

În consecință, recursul

declarat de va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și menținute hotărârile atacate în raport de cele analizate.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 502/ A din

20 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 august 2005.