ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1267

din 12 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului D.F. privind întreruperea

executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

5/1999 a Tribunalului Călărași.

A fost obligat condamnatul

la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că

petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În cauză s-a întocmit un

referat de anchetă socială din care rezultă că mama petentului condamnat este

imobilizată la pat, beneficiază de un ajutor social de 825.000 lei/lună și

locuiește împreună cu fiica sa în vârstă de 31 ani într-o casă învelită cu

carton, compusă din două camere, modest mobilate, dar curat întreținute.

Tribunalul a reținut că

petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care ar avea consecințe

grave pentru familia condamnatului, în condițiile în care sora petentului care

este casnică se poate îngriji de mama lor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul considerând că față de referatul de anchetă socială

depus la dosarul cauzei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în art.

453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării

pedepsei.

Examinând sentința apelată

prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea de apel a constatat că

apelul este nefondat.

S-a apreciat că deși

situația financiară ca și cea locativă a familiei condamnatului sunt precare,

acestea nu reprezintă împrejurări cu caracter special în sensul dispozițiilor

art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării

pedepsei, condamnatul neputând ameliora aceste situații într-o perioadă de

maxim 3 luni, îngăduită de lege pentru a se dispune o eventuală întrerupere a

executării pedepsei.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie,

reiterând, în esență motivele invocate în cererea introductivă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. c) C.

proc. pen., text în baza căruia condamnatul și-a întemeiat cererea, executarea

pedepsei poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a acestei pedepse ar avea consecințe grave pentru

condamnat și familia sa.

În speță, faptul că familia

condamnatului are o situație materială modestă și care este preexistentă

arestării inculpatului nu reprezintă o împrejurare specială, excepțională în

sensul avut în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. și care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Pe de altă parte deși este

adevărat că mama condamnatului se află imobilizată la pat, de îngrijirile

acesteia se ocupă sora condamnatului care și locuiește împreună cu aceasta.

Așa fiind, în mod corect

instanțele au reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 455, cu referire

la art. 453 lit. c) C. proc. pen. și au respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei și respectiv apelul declarat de condamnat, ca nefondate.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, constatând neîntemeiate criticile aduse hotărârilor, va respinge

recursul declarat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și

văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 874/ A din

17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 februarie 2005.