ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.961 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală a fost respinsă ca nefondată cererea condamnatului R.C.I. privind întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.578 din 18 iunie 2002 a Tribunalului București, secția I penală. A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză a rezultat că mama petentului s-a recăsătorit, locuiește într-un apartament cu 3 camere din fondul locativ de stat , având greutăți financiare constând într-o datorie la cotele de întreținere în valoare de 14.000.000 lei . Tribunalul a reținut că petiționarul nu a făcut dovada unor împrejurări speciale în sensul art.455 raportat la art.453 lit.c C.proc.pen.

din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru acesta sau familia sa. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul susținând aceleași motive cu cele invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei cu care a investit prima instanță, respectiv situția materială dificilă în care se află mama sa. Apelul formulat împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.647 din 19 octombrie 2003 a Curții de apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a solicitat admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare întrucât, astfel cum corect au reținut instanțele petentul nu a făcut dovada unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru el sau familia sa, în sensul art.455 raportat la art.453 lit. c C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de condamnatul R.C.I. împotriva decizei nr.647 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul inculpat, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.