ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 184 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 5203/2003, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul B.I., din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146 din 17 februarie 2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr. 4324 din 8 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție. S-a reținut că din ancheta socială rezultă că petentul nu este căsătorit, nu are copii, mama condamnatului locuiește într-o casă compusă din 3 camere, din care una singură este locuibilă celelalte fiind degradate și de asemenea aceasta este bolnavă, fiind în incapacitate de muncă.

Instanța a considerat că această situație de familie a condamnatului nu se încadrează în dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care prevăd că se poate dispune întreruperea executării pedepsei, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a executării pedepsei ar avea consecințe grave, pentru familia condamnatului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, care a susținut că are o situație de familie foarte grea, mama sa fiind grav bolnavă și lipsită de venituri și ca atare se impune întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 251 din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1064/2004 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca fiind nefondat apelul declarat, considerând că prima instanță a apreciat în mod corect că situația de familie a condamnatului nu se încadrează, în dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a reiterat motivele invocate în apel. Curtea examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune întreruperea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a executării pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că petentul nu este căsătorit, nu are copii, mama sa este bolnavă fiind în incapacitate de muncă și locuiește într-o cameră dintr-o casă în condiții precare.

Având în vedere această situație, Curtea consideră că instanțele au apreciat corect că, situația locativă precară a familiei precum și starea de boală a mamei condamnatului, nu pot fi considerate ca fiind împrejurări speciale, în sensul textului de lege menționat și care să determine apariția unor consecințe grave, prin continuarea executării pedepsei. De altfel, aceste împrejurări sunt preexistente momentului începerii executării pedepsei, iar precaritatea situației locative și starea de boală a mamei condamnatului, nu sunt determinate de executarea pedepsei și nici nu ar putea fi eliminate în perioada de 3 luni de întrerupere permisă de lege. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 251/ A din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.