ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184 din 10

februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 5203/2003, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de întrerupere a

executării pedepsei, formulată de condamnatul B.I., din pedeapsa de 8 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146 din 17 februarie 2003 a

Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr. 4324 din 8 octombrie

2003 a Curții Supreme de Justiție.

S-a reținut că din ancheta socială

rezultă că petentul nu este căsătorit, nu are copii, mama condamnatului

locuiește într-o casă compusă din 3 camere, din care una singură este locuibilă

celelalte fiind degradate și de asemenea aceasta este bolnavă, fiind în

incapacitate de muncă.

Instanța a considerat că această

situație de familie a condamnatului nu se încadrează în dispozițiile art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care prevăd că se poate dispune

întreruperea executării pedepsei, când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a executării pedepsei ar avea consecințe grave, pentru

familia condamnatului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, care a susținut că are o situație de familie foarte

grea, mama sa fiind grav bolnavă și lipsită de venituri și ca atare se impune

întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 251 din 7

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1064/2004 Curtea de Apel București, secția

I penală, a respins ca fiind nefondat apelul declarat, considerând că prima

instanță a apreciat în mod corect că situația de familie a condamnatului nu se

încadrează, în dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a reiterat motivele invocate în apel.

Curtea examinând recursul declarat

prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, consideră că acesta nu

este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune întreruperea

executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a executării pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat,

familie sau unitatea unde lucrează.

În acest caz, executarea poate fi

amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din referatul de anchetă socială

efectuat în cauză rezultă că petentul nu este căsătorit, nu are copii, mama sa

este bolnavă fiind în incapacitate de muncă și locuiește într-o cameră dintr-o

casă în condiții precare.

Având în vedere această situație,

Curtea consideră că instanțele au apreciat corect că, situația locativă precară

a familiei precum și starea de boală a mamei condamnatului, nu pot fi

considerate ca fiind împrejurări speciale, în sensul textului de lege menționat

și care să determine apariția unor consecințe grave, prin continuarea

executării pedepsei.

De altfel, aceste împrejurări sunt

preexistente momentului începerii executării pedepsei, iar precaritatea

situației locative și starea de boală a mamei condamnatului, nu sunt

determinate de executarea pedepsei și nici nu ar putea fi eliminate în perioada

de 3 luni de întrerupere permisă de lege.

În consecință, în conformitate cu art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge

recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 251/ A din 7

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.