ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3121/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1030 din 12 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul R.P., de întrerupere a executării pedepsei de 19 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 651 din 29 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, urmare admiterii cererii de contopire a pedepselor aplicate pentru fapte comise în concurs. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea în care se află părinții săi, în vârstă și bolnavi, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibe consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce familia sa are nevoie de sprijinul lui fizic și material, mama fiindu-i bolnavă, iar locuința deținută de aceasta este degradată. Prin decizia penală nr. 119 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Nemulțumit și de decizia pronunțată de instanța de apel, condamnatul a declarat recurs, și în această cale de atac motivul invocat fiind situația gravă, material și din punct de vedere al stării sănătății, în care se află mama sa. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Potrivit prevederilor art. 455 C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familie”. Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria sectorului 5 București la domiciliul mamei condamnatului, a înscris că aceasta este pensionară, este necăsătorită, are un venit provenit din pensie de aproximativ 2.500.000 lei, locuința este îngrijită corespunzător și nu a acuzat probleme de sănătate. Față de cele relevate mai sus, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Pentru aceasta, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 119 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2004.