ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1247 din 22

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, s-a

respins, ca nefondată, cererea pentru întreruperea executării pedepsei

formulată de condamnatul S.F.

A fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200.000 lei.

În motivarea soluției s-a reținut că

din ancheta socială nu rezultă împrejurări speciale care să justifice

întreruperea executării pedepsei.

Petiționarul a declarat apel pentru

netemeinicia sentinței, solicitând a fi desființată și în fond a i se admite

cererea pentru întrerupere a executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat apreciind că prin continuarea executării pedepsei

nici condamnatul și nici familia acestuia nu suportă grave consecințe în sensul

legii penale, astfel încât soluția instanței de fond, de respingere a cererii

de întrerupere este corectă.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând susținerile din cererea inițială și a solicitat casarea hotărârilor

și pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat.

Ancheta socială efectuată în cauză a

concluzionat în sensul că mama condamnatului, S.S., în vârstă de 52 ani, pensionată

medical, dispune de o pensie lunară de 140 RON și locuiește într-o casă

proprietate personală, compusă din 3 camere și dependințe, alături de fratele

condamnatului și familia acestuia, gospodărindu-se împreună.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

în cauză nu se poate reține existența unor consecințe grave pentru familia

condamnatului, în cazul în care acesta își continuă executarea pedepsei

privative de libertate, în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Ca urmare hotărârile instanțelor de

fond și de apel prin care s-au respins cererea condamnatului de întrerupere a

executării pedepsei și respectiv apelul declarat sunt legale și temeinice

astfel că recursul condamnatului apare ca nefondat și va fi respins, ca atare,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 809/ A din 24

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON

(400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 ianuarie 2006.