ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5437/2006

Asupra recursului penal de

față;

Prin sentința penală nr. 546

din 9 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de petentul-condamnat

M.B.S., pe care l-a obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Instanța de fond a reținut,

pe situația de fapt, că, prin sentința penală nr. 613 din 7 mai 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, din dosar nr. 3501/2003,

petentului-condamnat i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 13 ani

închisoare.

În motivare, instanța de

fond a arătat că, deși referatul de anchetă socială confirmă susținerea

petentului-condamnat, potrivit căreia familia acestuia se confruntă cu greutăți

materiale, acestea nu constituie împrejurări speciale în sensul dispozițiilor art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În termen legal,

petentul-condamnat a declarat apel, pentru netemeinicie.

În motivarea orală a

apelului, apelantul petent condamnat a arătat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât, așa cum

rezultă din referatul de anchetă socială, are în întreținere doi minori, soția

sa este operată, mama sa are o pensie mică și este bolnavă, astfel încât

prezența sa este necesară pentru a-și ajuta familia.

A solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând pe fond, să se dispună

întreruperea executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 luni.

Analizând actele și

lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată atât din punct de vedere

al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul declarat de apelantul petent

condamnat nu este fondat.

Astfel, potrivit referatului

de anchetă socială din data de 3 mai 2006, întocmit de Consiliul local al

Sectorului II, București – D.G.A.S.P.C., petentul condamnat întreține o relație

de concubinaj cu D.M.C., care nu are probleme de sănătate, din care au rezultat

minorii M.R.G., în vârstă de 3 ani și D.L.I., în vârstă de 7 ani, a cărei

paternitate nu a fost recunoscută de către petentul condamnat, alături de care

locuiește M.E., bunica concubinei petentului condamnat, în a cărei proprietate

se află garsoniera și nu mama sa, după cum susține petentul condamnat, care,

pierzându-și locuința, este adăpostită de rude, venitul lunar al acestora

însumând 684 RON, iar petentul-condamnat nu avea ocupație la momentul arestării

sale preventive.

Așadar, Curtea a constatat

că susținerile petentului-condamnat sunt contrazise de constatările consemnate

în referatul de anchetă socială, în sensul că D.M.C., concubina, și nu soția

petentului condamnat, nu are probleme de sănătate, unul dintre minori nu a fost

recunoscut de către petentul condamnat, iar mama petentului condamnat

locuiește, ocazional, la rude, neavând adăpost.

De asemenea, situația

financiară dificilă a familiei petentului condamnat nu constituie o împrejurare

specială care ar avea consecințe grave, în sensul prevăzut de art. 453 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât petentul condamnat nu avea

un loc de muncă și chiar în ipoteza în care și-ar găsi imediat un loc de muncă

veniturile realizate pe durata de 3 luni ar fi insuficiente pentru depășirea

stării de sărăcie.

În consecință, în temeiul art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelantul petent condamnat M.B.S., prin decizia penală nr. 452 din 9 iunie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva deciziei penale nr.

452 din 9 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen

legal a declarat recurs condamnatul, solicitând întreruperea executării

pedepsei pe o perioadă de 3 luni întrucât sunt îndeplinite cerințele art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat

de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit art. 455 raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

Din referatul de anchetă

socială întocmit de Consiliul Local al Sectorului 2 – D.G.A.S.P.C. Sector 2

rezultă că mama condamnatului de probleme de sănătate, iar concubina acestuia

împreună cu cei doi copii minori se confruntă cu greutăți financiare.

Situația materială dificilă

a familiei condamnatului nu constituie însă o „împrejurare specială” în

înțelesul dispozițiilor legale invocate, aceasta preexistând încarcerării

condamnatului și neputând fi remediată într-un interval de timp de maxim 3 luni

cât ar fi posibilă întreruperea executării pedepsei.

În consecință, în raport de

cele expuse, în mod justificat a fost respinsă cererea de întrerupere a

executării pedepsei, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, și îl va

obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.B.S. împotriva deciziei penale nr. 452 din 9 iunie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2006.