ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3052/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 5 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul I.G. S-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, Judecătoria sectorului 5 București, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secția I penală, privind cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani și 6 luni închisoare. Condamnatul a învederat instanței, că mama sa în vârstă de 70 ani, este lipsită de ajutor, iar locuința acesteia este într-o avansată stare de degradare și ca atare se impune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de întrerupere a executării, fiind aplicabile prevederile art. 455, raportat la art. 413 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 194 din 7 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, condamnatul, reiterând același motiv ca în apel respectiv vârsta înaintată a mamei sale, starea precară de sănătate și de trai a familiei sale. Recursul condamnatului este nefondat. Analizând probatoriul administrat în cauză, corect au apreciat instanțele că, în cauză petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul celor prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., din cauza cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru acesta sau familia sa. De altfel, nici concluziile referatului întocmit cu ocazia efectuării anchetei sociale nu sunt de natură să ducă la concluzia că s-a impus întreruperea executării pedepsei. Totodată, situația prezentată de condamnat nu poate fi remediată în cel mult 3 luni de zile, durata maximă a unei întreruperi de executare, fiind de durata îndelungată. Pentru considerentele sus-arătate, Curtea constată că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., potrivit prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.