ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3052/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 5

februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul I.G.

S-a dispus obligarea condamnatului

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, Judecătoria sectorului 5 București, a declinat

competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secția I penală,

privind cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani și 6 luni

închisoare.

Condamnatul a învederat instanței,

că mama sa în vârstă de 70 ani, este lipsită de ajutor, iar locuința acesteia

este într-o avansată stare de degradare și ca atare se impune întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de

întrerupere a executării, fiind aplicabile prevederile art. 455, raportat la

art. 413 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 194 din 7

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs, condamnatul, reiterând același motiv ca în apel respectiv

vârsta înaintată a mamei sale, starea precară de sănătate și de trai a familiei

sale.

Recursul condamnatului este

nefondat.

Analizând probatoriul administrat în

cauză, corect au apreciat instanțele că, în cauză petentul nu a făcut dovada

existenței unor împrejurări speciale, în sensul celor prevăzute de art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea

pedepsei să aibă consecințe grave pentru acesta sau familia sa.

De altfel, nici concluziile

referatului întocmit cu ocazia efectuării anchetei sociale nu sunt de natură să

ducă la concluzia că s-a impus întreruperea executării pedepsei.

Totodată, situația prezentată de

condamnat nu poate fi remediată în cel mult 3 luni de zile, durata maximă a

unei întreruperi de executare, fiind de durata îndelungată.

Pentru considerentele sus-arătate,

Curtea constată că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., potrivit prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de

condamnat.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 7 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.