ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5032/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 393 din 6 aprilie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.A.C. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 644 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A obligat condamnatul la 80 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpatul în motivarea cererii sale a solicitat întreruperea executării pedepsei, arătând că familia sa se află într-o situație dificilă și că prezența sa este necesară la domiciliu.

Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la adresa indicată de condamnat rezultă că mama condamnatului este pensionată cu un venit de 1.300.000 lei lunar, locuiește împreună cu minorul M.C., într-un imobil, la curte, ocupând o cameră insalubră, care nu este racordată la nici un fel de utilități, fără forme legale. Așadar, tribunalul a constatat că situația învederată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnat pe motive familiale, susținând că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Curtea, având în vedere apelul declarat în limita motivului invocat cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 și 378 C. proc. pen., a constatat că nu este fondat, urmând a fi respins, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică. În mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia în condițiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa la care a fost condamnat pe perioada solicitată. Prin decizia penală nr. 466 din 15 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.A.C.

împotriva sentinței penale nr. 292/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și l-a obligat să plătească 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.A.C., susținând că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii. Recursul formulat de condamnat, care va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii, este nefondat. Din actele existente la dosar, rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 644/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, condamnatul a arătat că mama sa și copilul său minor locuiesc într-o casă aflată într-o stare gravă de degradare, care necesită reparații urgente. În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului. Din cuprinsul acestui referat rezultă că familia recurentului locuiește într-o casă insalubră, fără utilități. Însă, Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni. Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu are caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului, cu atât mai mult cu cât aspectele dovedite de probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, ci sunt de durată, fiind chiar anterioare începerii executării pedepsei.

În consecință, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A.C. împotriva deciziei penale nr. 466 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.