ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5069/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 567 din 16 mai 2006, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului A.I. de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1525/2004 a aceluiași tribunal. Instanța a reținut că prin cererea formulată, condamnatul A.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive familiale, respectiv pentru a-și ajuta mama, văduvă, în vârstă de 68 ani și bolnavă, aflată într-o situație materială precară.

Cererea condamnatului a fost respinsă în considerarea constatărilor anchetei sociale la domiciliul acestuia, potrivit cărora mama sus-numitului locuiește într-un apartament cu două camere proprietate privată, bine mobilat și întreținut cu o pensie de 380 RON lunar și având și alți doi copii majori, care locuiesc separat, astfel încât nu se dovedește existența vreunei împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat apel, respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 509 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, care a constatat că sentința pronunțată este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Motivele invocate de condamnat prin cerere nu sunt de natură să genereze consecințele grave arătate de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei. Mama condamnatului, așa cum rezultă din ancheta socială, are situație locativă, materială și medicală pe care a avut-o și înainte de începerea executării pedepsei și în orice caz nu este datorată privării de libertate a recurentului. Neexistând împrejurări speciale din cauza cărora executarea pedepsei în continuare ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 509 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2006.