ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2006

Examinând recursului de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 1410 din 18

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul

L.I.

de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 989 din 17 octombrie 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală și s-a dispus obligarea condamnatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, din ancheta socială,

rezultă că familia condamnatului are o situație materială modestă, dar aceasta

nu constituie o împrejurare specială în înțelesul art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Apelul declarat de condamnat a fost respins

prin decizia penală nr. 960 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Instanța de apel a reținut că în mod

corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., deoarece motivele invocate de condamnat nu

constituie împrejurări speciale, de natura celor indicate de lege.

Condamnatul a declarat recurs

susținând că nejustificat i s-a respins cererea.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., dispoziții legale ce constituie temeiul cererii

formulate de condamnat, întreruperea executării pedepsei închisorii se poate

dispune, o singură dată, pe o perioadă de maxim 3 luni, numai când, din cauza

unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia sa.

În speță, din ancheta socială

efectuată rezultă că părinții condamnatului locuiesc într-un imobil proprietate

personală compus din 2 camere, având condiții bune de igienă, au un venit lunar

de 700 RON din care cheltuiesc pe medicamente aproximativ 50 RON. Rezultă, de

asemenea, că aceștia, în lipsa sprijinului financiar pe care îl primea de la

condamnat, se descurcă mai greu cu banii, ducând o viață modestă.

Cum cele constatate cu privire la

situația familiei condamnatului în mod evident, nu constituie o împrejurare

specială în sensul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen., legal și temeinic s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Constatând că nu există nici motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul,

ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 960 din 8 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

februarie 2006.