ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Deținutul condamnat L.I. aflat
în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.
3423/2002, pronunțată de Tribunalul București, s-a adresat acestei instanțe cu
cerere de întreruperea executării pedepsei, invocând motive familiale în sensul
că, familia sa se confruntă cu mari greutăți materiale, părinții sunt bolnavi
și au datorii la întreținere fiind somați pentru evacuare, astfel că,
neîntreruperea executării pedepsei, ar avea consecințe grave.
Față de conținutul cererii
s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului.
În raport de conținutul
anchetei sociale și de actele și dovezile de la dosar, instanța, Tribunalul
București, secția a II-a penală, a pronunțat sentința penală nr. 1645 din 21
decembrie 2004, prin care a respins cererea condamnatului ca nefondată, pe
motiv că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit.
c) C. proc. pen.
Potrivit art. 362 și art. 363
C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel pe motiv că în mod nejustificat
instanța de fond i-a respins cererea, deși la dosar sunt probe din conținutul
cărora rezultă fără echivoc dificultățile financiare cu care se confruntă
familia sa, fiind puși în situația de a părăsii locuința, datorită restanțelor
mari de achitat la plata întrețineri.
Curtea de Apel București, secția
I penală, a examinat apelul condamnatului în raport de motivele invocate,
actele și lucrările de la dosar, cum și din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C.
proc. pen. și prin decizia penală nr. 69/ A din 01 februarie 2005, a respins
apelul ca nefondat și a fost obligat condamnatul la 550.000 lei cheltuieli
judiciare către stat.
S-a arătat că motivele
invocate în apel nu au temei probator și că, familia condamnatului nu se
găsește într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de dispozițiile art. 453 lit.
c) C. proc. pen. și apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și
temeinică, în baza art. 379 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost
respins ca nefondat.
În temeiul art. 385
3
C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs, invocându-se
aceleași critici ca și în apel, referitoare la greșita respingere a cererii
sale, deși din probatoriul de la dosar rezultă în mod ireversibil dificultățile
de ordin financiar în care se află familia sa și consecințele acestora.
Motivul de recurs invocat
constituie caz de casare, în sensul pct. 18 de la art. 385
9
C. proc.
pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt în aprecierea materialului
probator de la dosar.
Examinând recursul declarat,
în raport de motivul invocat, actele și lucrările de la dosar, decizia și
sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul declarat este nefondat și
se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 455, raportat la
art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi
dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a
pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie, situație în
care, aceasta poate fi întreruptă cel mult trei luni și o singură dată.
Din conținutul anchetei
sociale, efectuată de către Primăria comunei Dobroești, județul Ilfov și,
rezultă că familia condamnatului este compusă din tată și mamă, primul în
vârstă de 65 de ani și pensionar, cu o pensie de 3.900.000 lei lunar, iar
secunda, având aceeași vârstă și o pensie de 3.000.000 lei lunar. Aceștia locuiesc
într-un imobil compus din două camere și dependințe și modest mobilat.
Față de conținutul anchetei
sociale și de dispozițiile imperative înscrise la art. 453 lit. c) C. proc.
pen., se constată că familia recurentului nu se află într-o împrejurare specială
ca cea prevăzută de text, iar părinții săi nu au datorii la întreținere și nici
nu se află într-o dificultate financiară așa cum pretinde acesta.
Prin urmare, se poate
constata că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și
conforme cu prevederile legii când au respins cererea de întrerupere a
executării pedepsei, ca nefondată.
În consecință, se va
respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., motivul de recurs invocat neconstituind caz de casare potrivit pct.
18 de la art. 385
9
C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 189
și urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din
01 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 29 martie 2005.