ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 861 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea condamnatului T.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 431 din 9 august 2001 a Tribunalului Iași în baza art. 257 alin. (1) C. pen. S-a reținut, în baza anchetei sociale efectuată în cauză, că executarea pedepsei nu are consecințe grave asupra familiei condamnatului și că astfel, cererea de întrerupere a executării pedepsei este neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 693 din 17 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul că motivele invocate justificau întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul T.V. care a susținut că familia se află într-o situație gravă, care impune întreruperea executării sancțiunii. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Prin cererea adresată instanței condamnatul a susținut că soția și cei trei copii minori au o situație locativă precară și nu dispun de cele necesare traiului.

Din referatul de anchetă socială, a rezultat că aceste persoane locuiesc într-un spațiu compus din 2 camere, că soția prestează activități ocazionale, că unul din copii este beneficiarul unui ajutor social. Întrucât această situație este preexistentă condamnării, iar în termenul de 3 luni prevăzut de lege recurentul nu ar putea aduce ameliorări semnificative, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu întrunește cerințele textului evocat și în mod corect a fost respinsă de instanțe. Față de cele ce preced, constatând nefondată critica formulată de recurentul T.V., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 693/ A din 17 noiembrie 2003 a Curții de apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2004.