ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 685/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 861 din 2

octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă

cererea condamnatului T.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 431 din 9 august 2001 a

Tribunalului Iași în baza art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a reținut, în baza anchetei

sociale efectuată în cauză, că executarea pedepsei nu are consecințe grave

asupra familiei condamnatului și că astfel, cererea de întrerupere a executării

pedepsei este neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 693 din 17 noiembrie 2003, a respins

apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată în sensul că motivele invocate justificau

întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal condamnatul T.V. care a susținut că familia se află

într-o situație gravă, care impune întreruperea executării sancțiunii.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea

executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale

continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familie. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o

singură dată.

Prin cererea adresată instanței

condamnatul a susținut că soția și cei trei copii minori au o situație locativă

precară și nu dispun de cele necesare traiului.

Din referatul de anchetă socială, a

rezultat că aceste persoane locuiesc într-un spațiu compus din 2 camere, că

soția prestează activități ocazionale, că unul din copii este beneficiarul unui

ajutor social.

Întrucât această situație este

preexistentă condamnării, iar în termenul de 3 luni prevăzut de lege recurentul

nu ar putea aduce ameliorări semnificative, cererea de întrerupere a executării

pedepsei nu întrunește cerințele textului evocat și în mod corect a fost

respinsă de instanțe.

Față de cele ce preced, constatând

nefondată critica formulată de recurentul T.V., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat,

cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 693/ A din 17

noiembrie 2003 a Curții de apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.