ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3197/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 163 din 18

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul T.V., privind

întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 431 din 9 august 2001 a Tribunalului Iași.

S-a reținut că prin cererea

formulată, condamnatul a susținut că familia sa se confruntă cu greutăți

materiale deosebite, iar ancheta socială confirmă existența acestor dificultăți

materiale, dar acestea nu au caracterul unor împrejurări speciale datorită

cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave, asupra

condamnatului sau familiei sale.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva sentinței,

reținând că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Condamnatul a declarat recurs

arătând că familia sa se află într-o situație deosebită întrucât locuiește în

condiții precare la părinții soției sale.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea

condamnatului, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai o

singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave asupra

condamnatului sau familiei sale.

Din actele dosarului rezultă că

soția inculpatului lucrează ocazional și locuiește împreună cu cei trei copii

ai săi în casa proprietatea părinților care are patru camere, ocupând împreună

cu copii și mama sa două dintre acestea.

Mai rezultă că imobilul este

insalubru și deteriorat din cauza deselor scandaluri provocate de tatăl și

fratele soției inculpatului.

Aceste împrejurări nu au însă un

caracter special în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. și nu sunt de natură

a avea consecințe deosebit de grave în cazul continuării executării pedepsei,

astfel încât just s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luată în considerare din

oficiu.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefundat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Condamnatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.V., împotriva deciziei penale nr. 194 din 9 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.