ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 964 din 5

septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, avându-se în vedere că petentul a fost condamnat în primă instanță

de către tribunal.

Prin cererea formulată la data de 12

august 2003, înregistrată pe rolul instanței la 13 august 2002, condamnatul G.A.

a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost

aplicată prin sentința penală nr. 524/2000 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2684 din 25 mai 2001 a Curții

Supreme de Justiție, pentru comiterea infracțiunii de viol.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că este necesară prezența sa în familie, întrucât soția și cei doi copii

sunt amenințați cu evacuarea din locuință, neplătindu-și datoriile către

Asociația de Locatari.

În cauză, pentru a se verifica

susținerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la

domiciliul acestuia.

Din Referatul de anchetă socială nr.

1493 din 22 noiembrie 2002 întocmit de către Primăria sectorului 3 București a

rezultat că familia condamnatului locuiește într-un apartament format din 3

camere și dependințe, curat întreținut și bine mobilat, proprietate personală,

condiții bune de locuit, bugetul familiei fiind cuprins din pensia de boală a

numitei G.D. și alocația de stat a minorei L.

Urmare a celor constatate prin

ancheta socială, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr.

86 din 21 februarie 2003 a respins ca nefondată cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că, deși în familia

condamnatului se ridică unele probleme de ordin material, acestea nu constituie

împrejurări speciale a căror existență l-ar împiedica pe condamnat să execute

în continuare pedeapsa și nu ar putea fi rezolvate de acesta, într-o perioadă

scurtă de timp.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru aceleași motive

arătate și în cererea adresată instanței, respectiv că soția și copii săi se

găsesc în împrejurări speciale, care pot avea consecințe grave dacă acesta nu

se întoarce lângă familie, pe o perioadă de 3 luni.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 86 din 21 februarie 2003, a respins apelul, ca

nefondat, menținând motivarea instanței de fond, potrivit căreia, în cauză nu

sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., având în vedere

concluziile anchetei sociale din care rezultă că familia condamnatului deși nu

are condiții foarte bune de trei, acestea nu sunt de natură a provoca consecințe

grave, dacă condamnatul nu întrerupe executarea pedepsei.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată, în termenul legal, cu recurs de către condamnat, care a reiterat drept

motive de casarea aspectele arătate în cererea de întrerupere a executării

pedepsei și în apel și anume, starea materială dificilă a familiei sale, care

riscă datorită problemelor financiare pe care le are, să rămână fără

apartamentul în care locuiesc.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel, în mod

justificat au respins cererea și respectiv, apelul condamnatului, din moment ce

aspectele învederate de acesta, și care rezultă și din ancheta socială

efectuată în cauză, nu constituie împrejurări speciale în înțelesul art. 453 lit.

c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Drept urmare, în cauză neexistând

motive care să ducă la casarea hotărârilor atacate, urmează a se constata că

recursul declarat de condamnatul G.A. este nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 86 din 21 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.