ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.N.

împotriva deciziei penale nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenție,

asistat de avocat C.G.N., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Magistratul

asistent a prezentat referatul asupra cauzei, după care, nemaifiind alte

cereri,

s-a

constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în fond.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

atacate și trimiterea dosarului la tribunal pentru a se dispune întocmirea

anchetei sociale la domiciliul inculpatului și nu al părinților acestuia.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Condamnatul

a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.691/01.08.2002, Tribunalul București, Secția I penală, a

respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul R.N.   Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut

că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr.481/2000 a Tribunalului București, definitivă prin

decizia penală nr.1241/2001 a Curții Supreme de Justiție și că a solicitat

întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.

Din

referatul de anchetă socială a rezultat că petentul are o familie numeroasă

care realizează un venit de 4.650.000 lei și care locuiește într-o locuință

moștenită de părinții săi, situație în care tribunalul a apreciat că, în speță,

nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se putea dispune

întreruperea executării pedepsei.

Apelul

condamnatului împotriva sentinței sus-menționate, a fost respins de Curtea de

Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr.628 din 10 octombrie

2002, motivându-se în esență că, în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile

prevăzute de art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală,

referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia sa, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării

pedepsei.

Împotriva

acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat

recurs condamnatul, care în cererea scrisă a solicitat admiterea recursului și

întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la situația

familială, respectiv, stabilirea paternității fiului său și efectuarea

reparațiilor urgente și necesare ce se impune a se efectua la locuința familiei

sale.

Oral,

în ultimul cuvânt acordat, recurentul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea

instanței.

Apărătorul

său a cerut casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului primei instanțe în

vederea refacerii anchetei sociale, în sensul că aceasta a fost întocmită la

locuința părinților condamnatului și nu la locuința sa.

Recursul

declarat este nefondat.

Examinând

actele și lucrările existente la dosarul cauzei în raport de criticile

formulate și dispozițiile legale Curtea Supremă de Justiție constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală,

executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor

împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Din

raportarea acestor prevederi legale la speța concretă, se reține că, motivele

invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale care

să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât situația în care se

găsește familia sa, este de durată, anterioară condamnării sale, nefiind

posibil de ameliorat pe o perioadă de maximum 3 luni cât ar fi posibilă

întreruperea executării pedepsei, în situația în care cererea ar fi admisibilă.

Totodată,

condamnatul nici nu a făcut dovada cum anume ar putea să găsească resursele

financiare necesare reparației locuinței.

Pe

de altă parte, potrivit referatului de anchetă socială existent la fila 14

dosar primă instanță, rezultă că ancheta socială a fost întocmită, în mod

corect acolo unde locuiește efectiv familia condamnatului (atât mama și tatăl

său cât și concubina și fiul acestuia), respectiv la adresa din str.Viitorului

nr.133, sector 2, iar nu la imobilul din str.Măcelari nr.20 sector 2, unde deși

au locuit cu forme legale au fost evacuați de proprietar.

Cum,

motivele invocate nu se încadrează nici în prevederile art.385

9

Cod

procedură penală și examinându-se și din oficiu cauza, în raport cu

dispozițiile art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, neconstatându-se

existența vreunui caz de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca

atare, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N., împotriva deciziei penale

nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.