ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, asistat de avocat C.G.N., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Magistratul asistent a prezentat referatul asupra cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în fond. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și trimiterea dosarului la tribunal pentru a se dispune întocmirea anchetei sociale la domiciliul inculpatului și nu al părinților acestuia.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Condamnatul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.691/01.08.2002, Tribunalul București, Secția I penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.N. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petiționarul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.481/2000 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.1241/2001 a Curții Supreme de Justiție și că a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.

Din referatul de anchetă socială a rezultat că petentul are o familie numeroasă care realizează un venit de 4.650.000 lei și care locuiește într-o locuință moștenită de părinții săi, situație în care tribunalul a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei. Apelul condamnatului împotriva sentinței sus-menționate, a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr.628 din 10 octombrie 2002, motivându-se în esență că, în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală, referitoare la acele împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, care în cererea scrisă a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la situația familială, respectiv, stabilirea paternității fiului său și efectuarea reparațiilor urgente și necesare ce se impune a se efectua la locuința familiei sale. Oral, în ultimul cuvânt acordat, recurentul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Apărătorul său a cerut casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului primei instanțe în vederea refacerii anchetei sociale, în sensul că aceasta a fost întocmită la locuința părinților condamnatului și nu la locuința sa.

Recursul declarat este nefondat. Examinând actele și lucrările existente la dosarul cauzei în raport de criticile formulate și dispozițiile legale Curtea Supremă de Justiție constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Din raportarea acestor prevederi legale la speța concretă, se reține că, motivele invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât situația în care se găsește familia sa, este de durată, anterioară condamnării sale, nefiind posibil de ameliorat pe o perioadă de maximum 3 luni cât ar fi posibilă întreruperea executării pedepsei, în situația în care cererea ar fi admisibilă.

Totodată, condamnatul nici nu a făcut dovada cum anume ar putea să găsească resursele financiare necesare reparației locuinței. Pe de altă parte, potrivit referatului de anchetă socială existent la fila 14 dosar primă instanță, rezultă că ancheta socială a fost întocmită, în mod corect acolo unde locuiește efectiv familia condamnatului (atât mama și tatăl său cât și concubina și fiul acestuia), respectiv la adresa din str.Viitorului nr.133, sector 2, iar nu la imobilul din str.Măcelari nr.20 sector 2, unde deși au locuit cu forme legale au fost evacuați de proprietar.

Cum, motivele invocate nu se încadrează nici în prevederile art.385 9 Cod procedură penală și examinându-se și din oficiu cauza, în raport cu dispozițiile art.385 9 alin.3 Cod procedură penală, neconstatându-se existența vreunui caz de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca atare, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.N., împotriva deciziei penale nr.628 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.