ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 170/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei

penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a

penală.

S-a

prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din

oficiu, avocat F.V.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului,punându-se concluzii în acest

sens.

Procurorul

a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Condamnatul

a fost de acord cu susținerile apărătorului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.677 din 29 iulie 2002 Tribunalul București – Secția I penală

a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei,

formulată de condamnatul T.G. acesta fiind obligat la 225.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a

reținut că, petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin decizia penală nr.239 din 2 aprilie 2001 a

Tribunalului București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.

1177 din 5 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală.

Din

analiza anchetei sociale, efectuată de Consiliul Local al sectorului 2 –

București, rezultă că familia petentului este formată din 12 membrii, iar

venitul lunar al familiei este de aproximativ 2.150.000 lei.

Locuința

familiei o reprezintă un apartament cu 4 camere plus dependințe, mobilat și

dotat cu strictul necesar.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul solicitând a i se admite cererea

de întrerupere a executării pedepsei, datorită motivelor invocate chiar în

susținerea cererii.

Prin

sentința penală nr.635 din 2 octombrie 2002 Curtea de Apel București, Secția a

II-a penală a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs apreciind

că s-a comis o gravă eroare de fapt printr-o greșită apreciere a probelor

(art.385

9

alin.1 pct.18 Cod procedură penală). S-a solicitat casarea

hotărârilor și pe fond admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.

Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, curtea

apreciază că motivul de casare invocat este neîntemeiat.

În mod corect cererea a fost respinsă, întrucât deși situația

familială este deosebită, aceasta are un caracter permanent și întreruperea

executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o poate schimba.

Astfel fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în

conformitate cu dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală condamnatul va

suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ și onorariul apărătorului

desemnat din oficiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei

penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.