ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6924/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 306 din 17 octombrie 2005, Tribunalul Ialomița a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul T.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând să-i fie întreruptă executarea pedepsei de 5 ani închisoare, pentru a putea ajuta familia sa ce se află într-o situație grea. Prin decizia penală nr. 773 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul T.C., fără a-l motiva în scris, iar cu ocazia soluționării recursului, în ultimul cuvânt, a solicitat, pe fond, întreruperea executării pedepsei din motive familiale.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sau unitatea la care lucrează, întreruperea făcându-se o singură dată, pentru cel mult 3 luni. Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză de Primăria sectorului 2 București reiese că familia petentului condamnat locuiește într-un imobil compus din 5 camere modest mobilate, încălzirea realizându-se cu lemne, iar venitul lunar al celor 6 membri ai familiei este în sumă de 6.175.000 lei, format din pensiile părinților condamnatului (2.900.000 lei) și salariul sorei acestuia.

Raportând dispozițiile art. 453 lit. c) din C. proc. pen., la situația de fapt reținută în speță, se constată că motivul invocat de condamnat pentru admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi apreciat ca o împrejurare specială, de natura aceleia la care face referire textul sus-menționat întrucât starea materială grea a familiei condamnatului nu poate fi îmbunătățită prin prezența acestuia la domiciliu pe timp de 3 luni. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 773 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2005.