ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5462/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

19597/2003 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul C.C. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare la care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului

Prahova.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că familia sa compusă din 3 copii minori este lipsită de mijloacele

materiale necesare întreținerii și riscă să fie evacuată din locuință pentru

neplata cotelor la întreținere restante.

În cauză, pentru verificarea

susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la

domiciliul acestuia care, în urma verificărilor făcute, a constatat că familia

acestuia locuiește într-un apartament, proprietate personală, compus din 3

camere, sumar mobilat și neîngrijit, precum și faptul că soția sa C.V., în

vârstă de 38 ani, nu lucrează și datorează suma de 16.000.000 lei cote de

întreținere restante, veniturile familiei fiind cele rezultate din alocațiile

de stat cuvenite celor 3 copii minori.

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 653 din 9 iulie 2003, a respins, ca nefondată, cererea

de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că

„Fără a contesta situația materială dificilă cu care se confruntă familia

condamnatului, instanța constată că nu se impune prezența condamnatului la

domiciliu, întrucât soția acestuia, capabilă de muncă, are posibilitatea

obținerii unor venituri proprii necesare întreținerii sale și a copiilor minori

rezultați din căsătorie”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul C.C. pe care a criticat-o cu privire la greșita

respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce

susținerile sale cu privire la situația precară a familiei se confirmă, iar

pentru remedierea acesteia este necesară prezența sa.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 473/ A din 21 august 2003, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

În motivarea acestei decizii s-a

arătat că, deși nu se contestă situația în care se află familia sa și

greutățile cu care acesta se confruntă, acestea nu pot fi considerate, ca fiind

„împrejurări speciale” în înțelesul dispozițiilor art. 435 lit. c) C. proc.

pen., motiv pentru care nu se justifică întreruperea executării pedepsei.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul C.C. pe care a criticat-o pentru același

motiv invocat și la judecata în apel, și anume greșita respingere a cererii de

întrerupere a executării pedepsei, din moment ce s-a dovedit că familia sa se

confruntă cu greutăți materiale care nu pot fi atenuate decât prin prezența și

ajutorul său.

Recursul este nefondat.

Deși este în afara oricărei îndoieli

faptul că familia condamnatului se confruntă cu lipsuri materiale, acestea însă

nu pot fi apreciate ca „împrejurări speciale” astfel cum o cer dispozițiile

art. 453 lit. c) C. proc. pen., cum în mod corect a apreciat instanța de fond

și confirmat instanța de apel, la care se adaugă și faptul că perioada de 3

luni pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei nu este

suficientă pentru realizarea de venituri, pertinentă fiind și constatarea că

nici soția acestuia, deși aptă de muncă, nu desfășoară nici o activitate din

care să obțină sume de bani cu sare să atenueze starea materială, dificilă, cu

care se confruntă.

Față de cele mai sus arătate,

urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.C. este nefondat și

a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu aplicarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate

de judecata în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr.

473 A din 21 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2003.