ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5462/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 19597/2003 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul C.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova. În motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa compusă din 3 copii minori este lipsită de mijloacele materiale necesare întreținerii și riscă să fie evacuată din locuință pentru neplata cotelor la întreținere restante.

În cauză, pentru verificarea susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acestuia care, în urma verificărilor făcute, a constatat că familia acestuia locuiește într-un apartament, proprietate personală, compus din 3 camere, sumar mobilat și neîngrijit, precum și faptul că soția sa C.V., în vârstă de 38 ani, nu lucrează și datorează suma de 16.000.000 lei cote de întreținere restante, veniturile familiei fiind cele rezultate din alocațiile de stat cuvenite celor 3 copii minori.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 653 din 9 iulie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat cu motivarea că „Fără a contesta situația materială dificilă cu care se confruntă familia condamnatului, instanța constată că nu se impune prezența condamnatului la domiciliu, întrucât soția acestuia, capabilă de muncă, are posibilitatea obținerii unor venituri proprii necesare întreținerii sale și a copiilor minori rezultați din căsătorie”. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.C. pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce susținerile sale cu privire la situația precară a familiei se confirmă, iar pentru remedierea acesteia este necesară prezența sa.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 473/ A din 21 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. În motivarea acestei decizii s-a arătat că, deși nu se contestă situația în care se află familia sa și greutățile cu care acesta se confruntă, acestea nu pot fi considerate, ca fiind „împrejurări speciale” în înțelesul dispozițiilor art. 435 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care nu se justifică întreruperea executării pedepsei. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.C. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel, și anume greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce s-a dovedit că familia sa se confruntă cu greutăți materiale care nu pot fi atenuate decât prin prezența și ajutorul său.

Recursul este nefondat. Deși este în afara oricărei îndoieli faptul că familia condamnatului se confruntă cu lipsuri materiale, acestea însă nu pot fi apreciate ca „împrejurări speciale” astfel cum o cer dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., cum în mod corect a apreciat instanța de fond și confirmat instanța de apel, la care se adaugă și faptul că perioada de 3 luni pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea de venituri, pertinentă fiind și constatarea că nici soția acestuia, deși aptă de muncă, nu desfășoară nici o activitate din care să obțină sume de bani cu sare să atenueze starea materială, dificilă, cu care se confruntă. Față de cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.C.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 473 A din 21 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2003.