ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 670/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 840 din 17 septembrie 2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) din același cod, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul R.V. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 101/2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 211 din 16 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală). Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul a învederat faptul că, are în întreținere patru copii minori, aflați în îngrijirea mamei sale, care are o situație materială precară, deoarece soția lui se află în executarea unei pedepse privative de libertate, la care a fost condamnată tot pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, ca și el.

Din conținutul referatului de anchetă socială, tribunalul a reținut că, venitul lunar al familiei condamnatului este de 2.600.000 lei, din căsătoria sa cu R.V., au rezultat patru copii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani, aflați în prezent în întreținerea mamei condamnatului, împreună cu care ei locuiesc într-un imobil compus din 3 camere, modest mobilate și necorespunzător întreținute. Din același referat, mai rezultă că inculpatul nu a lucrat niciodată cu carte de muncă. Având în vedere această situație, instanța a constatat că nu este de natură să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa dacă ar continua executarea pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile legale invocate.

Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, în termen legal, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând ca, prin admiterea apelului și desființarea hotărârii, să se admită cererea sa de întrerupere a executării pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 689 din 22 octombrie 2002, a respins ca nefondat, apelul apreciind că motivele invocate de acesta nu se încadrează în prevederile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, condamnatul R.V. a declarat recurs împotriva deciziei prin care solicită întreruperea executării pedepsei, pentru a-și putea ajuta mama și copii aflați în îngrijirea ei. Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

1. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familie, situație în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.

2. Corespunde realității, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului, că, starea materială a familiei sale este deosebit de grea, veniturile acesteia se realizează din alocațiile de stat pentru copii, precum și din sumele declarate de mama condamnatului și concubinul acesteia, în total 2.160.000 lei lunar, însă aceste împrejurări nu sunt speciale, deosebite, numai pentru familia sa, iar prezența lui în familie nu ar aduce o îmbunătățire majoră a condițiilor materiale, având în vedere că nici înainte de condamnare el nu avea un loc de muncă stabil și un venit material sigur, cert. În consecință, secția penală, a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul condamnatului R.V., ca nefondat, și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 689/A din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2003.