ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236 din 20

februarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de

condamnatul M.P.R. și l-a obligat să plătească 400.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Petentul condamnat, M.P.R. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată

acestuia prin sentința penală nr. 536 din 10 iunie 2002, de Tribunalul

București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3683 din 11 septembrie

2003 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

pe o perioadă de 3 luni, în acord cu prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea cererii petentul

condamnat a arătat că după arestarea sa, având o datorie mare la întreținere în

valoare de 65.000.000 lei, i s-a scos imobilul la vânzare, proprietară fiind

mama sa, numita M.A., aceasta locuind împreună cu bunica și încă o soră a

petentului într-o garsonieră, imobil care necesita reparații în proporții de

80%.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei

anchete sociale la domiciliul indicat de către petentul condamnat, ancheta

efectuată de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 6

București și din ale cărei concluzii reies cu totul alte aspecte, decât cele

învederate de petentul condamnat prin cererea sa. Astfel, se reține că atât

mama, cât și tatăl condamnatului au venituri lunare stabile, suficiente pentru

a asigura minimum necesar existenței acestora, părinții locuind într-un

apartament compus din 2 camere, împreună cu sora condamnatului, apartamentul

fiind proprietatea părinților, frumos mobilat și curat întreținut.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat apel condamnatul M.P.R., criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei

pe o durată de 3 luni, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 207 din 22

martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondat apelul condamnatului.

Împotriva hotărârii sus-menționate

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și pe fond

admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în

raport de cererea formulată, Curtea, apreciază că motivul de casare invocat

este nejustificat.

În mod corect, cererea a fost

respinsă, întrucât deși situația familială este deosebită, aceasta are un

caracter permanent și întreruperea executării pedepsei, pe o perioadă de 3 luni

nu o poate schimba.

Astfel fiind, recursul urmează a fi

respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat, ce includ

și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.P.R., împotriva deciziei penale nr. 207 din 22 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.