ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3358/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 20 februarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul M.P.R. și l-a obligat să plătească 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Petentul condamnat, M.P.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 536 din 10 iunie 2002, de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3683 din 11 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pe o perioadă de 3 luni, în acord cu prevederile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. În motivarea cererii petentul condamnat a arătat că după arestarea sa, având o datorie mare la întreținere în valoare de 65.000.000 lei, i s-a scos imobilul la vânzare, proprietară fiind mama sa, numita M.A., aceasta locuind împreună cu bunica și încă o soră a petentului într-o garsonieră, imobil care necesita reparații în proporții de 80%. În cauză, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul indicat de către petentul condamnat, ancheta efectuată de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 6 București și din ale cărei concluzii reies cu totul alte aspecte, decât cele învederate de petentul condamnat prin cererea sa.

Astfel, se reține că atât mama, cât și tatăl condamnatului au venituri lunare stabile, suficiente pentru a asigura minimum necesar existenței acestora, părinții locuind într-un apartament compus din 2 camere, împreună cu sora condamnatului, apartamentul fiind proprietatea părinților, frumos mobilat și curat întreținut. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnatul M.P.R., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 207 din 22 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Împotriva hotărârii sus-menționate condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de cererea formulată, Curtea, apreciază că motivul de casare invocat este nejustificat. În mod corect, cererea a fost respinsă, întrucât deși situația familială este deosebită, aceasta are un caracter permanent și întreruperea executării pedepsei, pe o perioadă de 3 luni nu o poate schimba. Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat, ce includ și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.P.R., împotriva deciziei penale nr. 207 din 22 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.