ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3684/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 439 din 26

martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.F.R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul București,

secția I penală, condamnatul C.F.R. a solicitat întreruperea executării

pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 232 din 12

martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, și cea de 2 ani

închisoare la cât a fost condamnat prin sentința nr. 991 din 1 iulie 2003

pronunțată de Judecătoria sector 2 București.

Tribunalul a constatat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări

speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins prin decizia nr. 332 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Împotriva acestor soluții,

condamnatul a declarat recurs.

Apărătorul, reiterând motivele

invocate în apel, a susținut că familia condamnatului are o situație foarte

grea, mama lui fiind grav bolnavă, având un venit lunar de 420.000 lei

reprezentând alocațiile de stat ale copiilor minori, iar locuința este într-o

stare avansată de degradare, fiind distrusă în proporție de 75-80%, necesitând

reparații urgente.

Pentru aceste motive, apărătorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și admițându-se cererea

respectivă, în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. pen., să se

dispună întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile respective se

constată că ele sunt legale și temeinice.

Astfel, din referatul de anchetă

socială întocmit de către S.A.S. din cadrul Consiliului Local al sectorului 2

București nu rezultă că după începerea executării pedepsei privative de

libertate de către condamnat au intervenit împrejurări speciale care să

determine necesitatea întreruperii executării pedepsei întrucât s-ar produce

consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia sa în cazul în care acesta

nu ar fi pus în libertate.

Este adevărat că familia

condamnatului are o situație materială foarte grea; însă acest aspect nu poate

fi considerat un argument temeinic pentru admiterea cererii respective,

întrucât această situație a existat și înainte de condamnare și din cauza

permanentizării ei nu poate fi îmbunătățită ca urmare a întreruperii executării

pedepsei pe o perioadă de cel mult 3 luni.

Ca atare, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului

desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi

restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul C.F.R. împotriva deciziei nr. 332 din 11 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2004.