ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3684/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 439 din 26 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.F.R. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul C.F.R. a solicitat întreruperea executării pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 232 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, și cea de 2 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentința nr. 991 din 1 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria sector 2 București.

Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 332 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestor soluții, condamnatul a declarat recurs. Apărătorul, reiterând motivele invocate în apel, a susținut că familia condamnatului are o situație foarte grea, mama lui fiind grav bolnavă, având un venit lunar de 420.000 lei reprezentând alocațiile de stat ale copiilor minori, iar locuința este într-o stare avansată de degradare, fiind distrusă în proporție de 75-80%, necesitând reparații urgente.

Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și admițându-se cererea respectivă, în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. pen., să se dispună întreruperea executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Analizând hotărârile respective se constată că ele sunt legale și temeinice. Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit de către S.A.S. din cadrul Consiliului Local al sectorului 2 București nu rezultă că după începerea executării pedepsei privative de libertate de către condamnat au intervenit împrejurări speciale care să determine necesitatea întreruperii executării pedepsei întrucât s-ar produce consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia sa în cazul în care acesta nu ar fi pus în libertate.

Este adevărat că familia condamnatului are o situație materială foarte grea; însă acest aspect nu poate fi considerat un argument temeinic pentru admiterea cererii respective, întrucât această situație a existat și înainte de condamnare și din cauza permanentizării ei nu poate fi îmbunătățită ca urmare a întreruperii executării pedepsei pe o perioadă de cel mult 3 luni. Ca atare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul C.F.R. împotriva deciziei nr. 332 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2004.