ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul Gh.A. împotriva deciziei penale nr.396/A din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat Andrița Ion, apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate pentru rezolvarea unor probleme familiale.

Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale în sensul art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, pentru a se putea admite cererea de întreruperea executării pedepsei.

Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.457 din 14 mai 2002 Tribunalul București –secția a II-a penală, a respins, cererea de întrerupere a executării pedepsei aplicată condamnatului Gh.A., prin sentința penală nr.524 din 25 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A obligat apelantul la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, prin cererea înregistrată la 17 octombrie 2001 condamnatul Gh.A., a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.524/2000 pronunțată de Tribunalul București –secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.2684 din 25 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție, pe motiv de ordin familial.

S-a depus la dosar copia mandatului de arestare preventivă nr.745 din 20 iunie 2001 emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală și s-a întocmit referatul de anchetă socială.

Din referatul de anchetă socială depus la dosar s-a reținut că „Gh.A. în vârstă de 49 ani, din anul 1999 execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de viol, fiind condamnat la 10 ani. S-a căsătorit în anul 1981 cu numita Gh.D., în vârstă de 48 ani care precizează diagnosticul „episod depresiv deficiență psihică”, fiind pensionată medical din anul 1999 cu o pensie în valoare de 1.170.000 lei.

Din căsătorie au rezultat doi copii: G.C.  elev anul III la școala profesională, profil mecanic auto, L.  elevă  în clasa a VI-a la școala generală.  Familia condamnatului locuiește într-un apartament format din trei camere și dependințe, curat întreținut, bine mobilat, proprietate personală, condiții bune de locuit. Bugetul familiei se compune din pensia numitei Gh.D. și alocațiilor de stat ale copiilor și sunt insuficient raportate la numărul de persoane.

Din punct de vedere medical, Gh.D. are probleme de sănătate, fiind bolnavă psihic, a fost internată la Policlinica de Diagnostic și Tratament Titan.

Din relațiile primite rezultă că numita Gh.D. este cunoscută ca o femeie serioasă, deși are probleme de sănătate, este liniștită în bune relații de vecinătate care are în îngrijire pe cei doi copii minori, cu posibilități materiale reduse, având restanțe mari la cotele de întreținere în valoare de 7.209.848 lei.

Conform art.455 raportat la art.453 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Din probele administrate în cauză nu se poate reține existența unor împrejurări speciale în sensul articolului menționat, care să impună întreruperea executării pedepsei în scopul ocrotirii unor interese legitime ale familiei condamnatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul respingerii greșite a cererii de întreruperea executării pedepsei deși îndeplinește condițiile prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură penală.

Curtea de Apel București –secția a II-a penală prin decizia penală nr.396/A din 24 iunie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.457 din 14 mai 2002 pronunțată de Tribunalul București –secția a II-a penală.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a formulat recurs, solicitând reaprecierea actelor și pe fond să i se admită cererea și să i se întrerupă executarea pedepsei, având greutăți deosebite în familie.

Recursul este nefondat.

Curtea, verificând actele dosarului și în special referatul de anchetă socială, reține că hotărârile atacate sunt temeinice și legale.

Astfel, chiar dacă bugetul de familie este modest și soția recurentului are multe probleme de sănătate, aceasta este o stare, preexistentă începerii executării pedepsei și de durată, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cele trei luni, perioadă maximă de întrerupere prevăzută de art.453 lit.c Cod procedură penală, nu s-ar putea ameliora nici starea depresivă a soției și nici nu s-ar redresa situația financiară.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Gh.A. împotriva deciziei penală nr.396/A din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București –Secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.