ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 277/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1075/ F din 7 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2067/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3512 din 24 iunie 1999, a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul A.G. A obligat petiționarul la 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că petiționarul a beneficiat o dată de întreruperea executării pedepsei pe motive familiale, astfel că o nouă cerere bazată pe același temei de drept este inadmisibilă.

Prin decizia penală nr. 168/ A din 7 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul condamnatului, s-a desființat sentința penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei mai sus-arătate, s-a subliniat că, deși condamnatul a beneficiat într-adevăr de întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, aceasta viza pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1018/1996, a Judecătoriei sectorului 1 București, iar nu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351 din 14 iunie 1999 a Tribunalului București, secția I penală. În fond, după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța a dispus atașarea unor copii ale celor două sentințe mai sus menționate, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive, copii de pe M.E.P.I.

emise în baza acestor sentințe penale, precum și referate întocmite de B.E.P. cu privire la acestea. De asemenea, la solicitarea petentului condamnat, s-a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul familiei acestuia, ce a fost atașat la dosar. Examinând cererea condamnatului, în raport de actele și lucrările dosarului, dar și de dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. În speță, din referatul de anchetă socială a reieșit că familia condamnatului este compusă din soția acestuia, în vârstă de 31 ani și 4 copii minori, din care 3 elevi. Familia locuiește într-un apartament proprietate, format din 4 camere și dependințe, bine mobilat, în condiții bune de locuit.

Deși membrii familiei nu se confruntă cu probleme de sănătate, au dificultăți la plata cotelor de întreținere, existând restanțe în cuantum de 19.000.000 lei vechi. Pană la data condamnării sale, petentul a fost unic asociat la firma SC A.C. Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei. Situația materială precară a familiei condamnatului este de durată și nu poate fi ameliorat substanțial a familiei condamnatului este de durată și nu poate fi ameliorată substanțial de către acesta într-o perioadă limitată de timp (conform legii maximum 3 luni), în condițiile în care s-a dovedit posibilitatea obținerii unor câștiguri licite, considerabile în această perioadă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.G., criticând-o sub aspectul respingerii greșite a cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece familia sa se confruntă cu grave probleme sociale și riscă să nu mai aibă unde locui. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței, atât sub aspectul motivului invocat, cat și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constat că este corectă aprecierea instanței de fond că nu s-a dovedit existența vreuneia împrejurări speciale, care să reclame întreruperea executării pedepsei. Într-adevăr, situația materială precară a familiei condamnatului este de durată și nu poate fi ameliorată substanțial de către acesta într-o perioadă de timp de maximum 3 luni.

Este discutabil chiar, că apelantul ar putea reuși să se încadreze undeva, în acest scurt interval de timp. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 791/ A din 17 octombrie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A.G. împotriva sentinței penale nr. 1075/F/2005 a Tribunalului București, secția I penală. Apelantul a fost obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul. Prin motivele de recurs, susținut oral, condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc.

pen., respectiv familia sa se confruntă cu grave probleme materiale. Recursul formulat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub motivele invocate de condamnat și a cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanțelor de fond și de apel fiind legale și temeinice. Din actele existente în dosar, rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 351/1999 a Tribunalului București, secția I penală. În motivarea cererii condamnatul A.G. a arătat că familia sa, compusă de soție și patru copii, se confruntă cu grave probleme materiale.

În raport de subiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului, concluziile acestui referat fiind anterior expuse. Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reține că întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedită atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cat și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni. Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială (familia condamnatului, compusă din soție și patru copii minori, locuiește într-un apartament proprietate personală, format din 4 camere și are dificultăți la plata cotelor de întreținere) nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice interzicerea executării pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cat aspectele dovedite de probele administrate în cauză, au un caracter de durată, recurentul nefăcând dovada că ar putea ameliora situația materială precară a familiei sale.

În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului. Verificând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 791/ A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2006.