ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4641/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 588 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1755/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul F.F.G. Totodată, petiționarul a fost obligat la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivul invocat de condamnat în sprijinul cererii sale, condițiile în care locuiește familia sa, nu justifică întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1001/2003 a Tribunalului București, secția I penală.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 486/ A din 14 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul F.D.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Recursul nu este fondat. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate în cauză și că hotărârile atacate sunt legale și temeinice.

Este de reținut că pentru asigurarea concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei, apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care, instanța investită cu cererea, constată incidența vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat. În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că părinții săi locuiesc într-o cameră și că sunt lipsiți de mijloacele financiare necesare unor lucrări de igienizare a locuinței și că se impune prezența lui pentru trei în mijlocul familiei.

Referatul de anchetă socială întocmit în cauză a concluzionat că părinții condamnatului locuiesc într-un apartament format din trei camere, proprietate personală, corespunzător mobilat și că ambii au venituri, fiind încadrați în muncă. În cauză, condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de condamnatul F.F.G. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.F.G. împotriva deciziei penale nr. 486/ A din 14 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.