ÎCCJ, decizie (scj.ro #82567)

Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului

Cuprins pe materii

: Drept civil.

Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului

Index

alfabetic

: Drept civil

- Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului

- Retenție. Exercitarea dreptului

C. civ.

art. 771, 1323, 1619,

1444

și altele

referitoare la dreptul de retenție în

diferite materii

Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al altuia

posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își

execută obligația de a plăti sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînțeles, ci

trebuie constatat de instanță, la cererea părții interesate.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr. 6604 din 25 noiembrie 2004

Prin sentința civilă nr.7698,

Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanta R.D., în

contradictoriu cu pârâtul D.N., a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului

dintr-un imobil proprietatea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

că, prin sentința civilă nr.538/2003 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus

partajarea bunurilor comune dobândite de părți, iar locuința   a fost

atribuită reclamantei. Aceasta a fost obligată să-i plătească pârâtului sultă,

în compensare, însă nu a fost stabilit drept de retenție în beneficiul

acestuia. Deci, pârâtul ocupă locuința fără vreun titlu, iar pentru obținerea

creanței are la îndemână procedura executării silite.

Prin decizia civilă nr.764 din 16 martie 2004, Curtea de Apel

Ploiești a respins apelul declarat de pârât. S-a  reținut că hotărârea de

partaj este declarativă de drepturi,  constituie titlu executoriu și este

susceptibilă de a fi pusă în executare. De aceea, persoana căreia i s-a

atribuit bunul este îndreptățită să obțină predarea efectivă a posesiei lui,

iar copartajantul este obligat la predarea bunului chiar dacă este titularul

dreptului de creanță reprezentând sulta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susținând

că în mod greșit s-a dispus evacuarea sa din locuință, cu motivarea că pentru

sulta la plata căreia a fost obligată reclamanta poate să ceară executarea

silită. Că, cea care trebuia să solicite executarea silită, prin punerea în

posesie, era reclamanta, care are obligația să-i plătească sulta, iar până la

plata sultei are un drept de retenție subînțeles.

Recursul nu este fondat.

Hotărârea de partaj constituie titlu care conferă persoanei

căreia i s-a atribuit imobilul dreptul de a obține folosința bunului pe calea

acțiunii de evacuare.

De aceea, este neîntemeiată susținerea recurentului că

reclamanta putea să obțină posesia bunului numai pe calea executării silite.

De asemenea, este neîntemeiată susținerea recurentului că are un

drept de retenție subînțeles.

Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al

altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului

își execută obligația ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul,

nu este subînțeles. El se constată de instanță, la cererea părții interesate,

fiind recunoscut ca o garanție prin plată a creanței și durează până la

efectuarea plății.

Or, prin hotărârea de partaj, recurentului nu i-a fost

recunoscut drept de retenție, iar în prezenta cauzei acesta s-a apărat

susținând că dreptul de retenție este subînțeles, fără să formuleze cerere

pentru constatarea existenței dreptului.

De altfel, la termenul din 25 noiembrie 2004, acesta a

recunoscut inițial că a primit creanța integral, susținând apoi că i s-a plătit

cea mai mare parte din sultă, iar cu recipisa nr.357/25.3360102 intimata a

făcut dovada că a consemnat, pe seama și la dispoziția recurentului, suma de

30.306.533 de lei.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.