ÎCCJ, decizie (scj.ro #82567)

Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului Index alfabetic : Drept civil - Dreptul de retenție. Exercitarea dreptului - Retenție. Exercitarea dreptului C. civ. art. 771, 1323, 1619, 1444 și altele referitoare la dreptul de retenție în diferite materii Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își execută obligația de a plăti sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînțeles, ci trebuie constatat de instanță, la cererea părții interesate. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6604 din 25 noiembrie 2004 Prin sentința civilă nr.7698, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanta R.D., în contradictoriu cu pârâtul D.N., a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului dintr-un imobil proprietatea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.538/2003 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți, iar locuința a fost atribuită reclamantei. Aceasta a fost obligată să-i plătească pârâtului sultă, în compensare, însă nu a fost stabilit drept de retenție în beneficiul acestuia. Deci, pârâtul ocupă locuința fără vreun titlu, iar pentru obținerea creanței are la îndemână procedura executării silite. Prin decizia civilă nr.764 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de pârât. S-a reținut că hotărârea de partaj este declarativă de drepturi, constituie titlu executoriu și este susceptibilă de a fi pusă în executare.

De aceea, persoana căreia i s-a atribuit bunul este îndreptățită să obțină predarea efectivă a posesiei lui, iar copartajantul este obligat la predarea bunului chiar dacă este titularul dreptului de creanță reprezentând sulta. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, susținând că în mod greșit s-a dispus evacuarea sa din locuință, cu motivarea că pentru sulta la plata căreia a fost obligată reclamanta poate să ceară executarea silită. Că, cea care trebuia să solicite executarea silită, prin punerea în posesie, era reclamanta, care are obligația să-i plătească sulta, iar până la plata sultei are un drept de retenție subînțeles. Recursul nu este fondat. Hotărârea de partaj constituie titlu care conferă persoanei căreia i s-a atribuit imobilul dreptul de a obține folosința bunului pe calea acțiunii de evacuare.

De aceea, este neîntemeiată susținerea recurentului că reclamanta putea să obțină posesia bunului numai pe calea executării silite. De asemenea, este neîntemeiată susținerea recurentului că are un drept de retenție subînțeles. Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își execută obligația ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînțeles. El se constată de instanță, la cererea părții interesate, fiind recunoscut ca o garanție prin plată a creanței și durează până la efectuarea plății. Or, prin hotărârea de partaj, recurentului nu i-a fost recunoscut drept de retenție, iar în prezenta cauzei acesta s-a apărat susținând că dreptul de retenție este subînțeles, fără să formuleze cerere pentru constatarea existenței dreptului.

De altfel, la termenul din 25 noiembrie 2004, acesta a recunoscut inițial că a primit creanța integral, susținând apoi că i s-a plătit cea mai mare parte din sultă, iar cu recipisa nr.357/25.3360102 intimata a făcut dovada că a consemnat, pe seama și la dispoziția recurentului, suma de 30.306.533 de lei. Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.