ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5867/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 975 din 5 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 17 ani închisoare, formulată de condamnatul I.M. aplicată de Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 589 din 19 septembrie 2000, rămasă definitivă prin decizia nr. 122 din 11 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în raport de conținutul referatului de anchetă socială efectuat de Primăria comunei Găneasa, județul Ilfov, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 624 din 27 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, prin care aprecia sentința ca netemeinică și nelegală, reținând că: „petentul condamnat nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale cu consecințe grave asupra familiei acestuia așa cum cere textul de lege invocat ca temei de drept al cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv, art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.”. Nemulțumit și de această hotărâre, condamnatul a declarat recurs cu reiterarea acelorași motive de netemeinicie și nelegalitate, care au format și obiectul analizei instanței de apel, privind situația familială deosebit de grea, care impune prezența sa la domiciliu.

Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”. Prin ancheta socială efectuată la domiciliul condamnatului din comuna Găneasa, județul Ilfov, s-a constatat că, inculpatul locuiește împreună cu părinții, soția și cei trei minori într-o locuință compusă din două camere și anexe gospodărești, sumar mobilate.

Familia se întreține din ajutorul social primit de la primărie, precum și din sumele de bani primite de la diferite familii unde mama inculpatului lucrează cu ziua. Situația familială a condamnatului nu atestă niște împrejurări speciale, în sensul legii penale, care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa în cazul în care nu s-ar întrerupe executarea pedepsei pe un termen de trei luni. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 624 din 27 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.