ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1530/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1156 din 11

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea condamnatului C.G. privind întreruperea executării pedepsei

de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și c) C. pen., în executarea căreia acesta se află, stabilită prin sentința

penală nr. 636 din 18 octombrie 2001, ca urmare a admiterii de către Tribunalul

București, secția I penală, a cererii de contopire a pedepsei rezultante de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 131 din 2 august 2000 a

Tribunalului Militar Teritorial București și a pedepsei rezultante de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c)

C. pen., aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 613 din 16

noiembrie 1999 a Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

executare a reținut că, din referatul de anchetă socială efectuată de Primăria

sectorului 6 București a rezultat că este căsătorit și are un copil minor în

vârstă de 12 ani, elev în clasa a V-a a Liceului Dimitrie Leonida.

Din discuțiile purtate cu soția

condamnatului, a rezultat că aceasta se ocupă singură de creșterea, educarea și

îngrijirea minorului rezultat din căsătorie și că nu este nevoie de prezența

tatălui.

Ca atare, instanța a apreciat că

referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul condamnatului nu a relevat

existența unor împrejurări speciale care l-ar împiedica pe condamnat să execute

pedeapsa, așa încât cererea de întrerupere a pedepsei apare ca fiind

neîntemeiată.

Împotriva sentinței instanței de

executare, condamnatul C.G. a declarat apel, susținând că ancheta socială a

fost efectuată fără prezentarea asistentului social la domiciliul său. La

termenul fixat pentru judecarea apelului, condamnatul a arătat că prezența sa

în familie este absolut necesară, în vederea îmbunătățirii condițiilor precare

în care locuiește familia, împrejurare în raport de care a susținut că sunt îndeplinite

condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I a

penală, prin decizia penală nr. 11 din 14 ianuarie 2004 a respins apelul, ca

nefondat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de control judiciar a reținut că aspectele invocate de condamnat,

referitoare la condițiile precare de locuit ale familiei, nu pot fi avute în

vedere în raport de concluziile referatului de anchetă socială.

Pe de altă parte, aspectele

menționate nu se circumscriu împrejurărilor speciale care ar avea consecințe

grave pentru condamnat sau familia sa și care ar impune întreruperea executării

pedepsei.

Mai mult, durata maximă de 3 luni

pentru care poate fi întreruptă executarea pedepsei nu poate conduce la

îmbunătățirea situației familiei condamnatului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

condamnatul C.G. a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire

la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Întreruperea executării pedepsei

constituie o excepție de la regula punerii în executare a hotărârilor

definitive de condamnare și executării pedepselor aplicate de instanța de

judecată, având ca scop asigurarea eficienței pedepsei aplicate, realizării

scopului și funcțiilor acesteia, precum și a scopului procesului penal.

art. 455, cu referire la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța de executare poate dispune

întreruperea executării pedepsei închisorii, pe cel mult 3 luni, o singură

dată, când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei

ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Din economia dispozițiilor legale

menționate rezultă că legiuitorul a avut în vedere situații speciale, cu

caracter vremelnic, apte a produce consecințe grave pentru condamnat sau

familia acestora și care ar putea fi înlăturate în cazul întreruperii pe timp

limitat a executării pedepsei închisorii.

Condamnatul, în susținerea cererii

de întrerupere a executării pedepsei a invocat condițiile precare în care

locuiește familia sa.

Or, această împrejurare, chiar reală

dacă ar fi, preexistentă condamnării nu îndeplinește condițiile avute în vedere

de legiuitor prin art. 453 lit. c) C. proc. pen., nu poate avea alte consecințe

decât cele existente anterior momentului condamnării definitive și începerii

executării pedepsei și nu poate fi înlăturată pe durata limitată prevăzută de

lege, pentru care se poate acorda întreruperea executării pedepsei.

Așa fiind, în mod legal prima

instanță a respins cererea condamnatului privind întreruperea executării

pedepsei, apreciind că în cauză nu s-a dovedit existența condițiilor

reglementate în art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ca urmare, menținând hotărârea

primei instanțe, ca urmare a respingerii căii de atac exercitate de condamnat,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și nelegală, nesupusă nici

unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de condamnatul C.G., ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de condamnatul C.G.

împotriva deciziei nr. 11 din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București,

secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 700.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 februarie 2004.