ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3284/2004

Deliberând asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 256 din 24 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3685/2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.G.N., ca neîntemeiată. Petentul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 791 din 13 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3020 din 12 iunie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Motivele cererii au fost arătate ca fiind dificultățile familiale, soția și cei 2 copii ai săi nerealizând nici un fel de venituri. S-a efectuat la domiciliul său ancheta socială care a constatat că cele afirmate sunt reale, dar nu s-ar putea ameliora prin prezența condamnatului, timp de 3 luni acasă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 291/ A pronunțată în dosarul penal nr. 1228/2004 a respins recursul condamnatului ca nefondat, constatând că respingerea cererii de întrerupere a executării s-a făcut corect, nefiind întrunite condițiile pentru ca aceasta să fie admisă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, în raport de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., criticând-o pentru greșita respingere a cererii sale, deși condițiile erau îndeplinite. Recurentul a solicitat admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând atât decizia cât și sentința, în raport de critica adusă și de dovezile existente și având în vedere dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele, în mod corect au respins cererea de executare a pedepsei, respectiv apelul, deoarece, au avut în vedere că, deși familia condamnatului are o situație materială grea, aceasta este permanentă și nu poate fi înlăturată în trei luni cât ar putea fi liber petentul.

Constatând așadar că, aprecierea asupra situației ca nefiind o împrejurare specială, dintre cele pentru care dispozițiile sus-menționate permit întreruperea executării pedepsei o singură dată și doar pentru 3 luni, este conformă cu realitatea, critica apare nejustificată. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul petentului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G.N., împotriva deciziei penale nr. 291 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.