ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3284/2004

Deliberând

asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 256 din 24

februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 3685/2003, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul I.G.N., ca neîntemeiată.

Petentul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 791 din 13 decembrie 2001,

pronunțată de Tribunalul București și rămasă definitivă prin decizia penală nr.

3020 din 12 iunie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Motivele cererii au fost arătate ca

fiind dificultățile familiale, soția și cei 2 copii ai săi nerealizând nici un

fel de venituri.

S-a efectuat la domiciliul său

ancheta socială care a constatat că cele afirmate sunt reale, dar nu s-ar putea

ameliora prin prezența condamnatului, timp de 3 luni acasă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 291/ A pronunțată în dosarul penal nr. 1228/2004

a respins recursul condamnatului ca nefondat, constatând că respingerea cererii

de întrerupere a executării s-a făcut corect, nefiind întrunite condițiile

pentru ca aceasta să fie admisă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs, în raport de dispozițiile art. 385 alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., criticând-o pentru greșita respingere a cererii

sale, deși condițiile erau îndeplinite.

Recurentul a solicitat admiterea

cererii și întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând atât decizia cât și sentința, în raport de critica adusă și de

dovezile existente și având în vedere dispozițiile art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanțele, în mod corect au respins

cererea de executare a pedepsei, respectiv apelul, deoarece, au avut în vedere

că, deși familia condamnatului are o situație materială grea, aceasta este

permanentă și nu poate fi înlăturată în trei luni cât ar putea fi liber

petentul.

Constatând așadar că, aprecierea

asupra situației ca nefiind o împrejurare specială, dintre cele pentru care

dispozițiile sus-menționate permit întreruperea executării pedepsei o singură

dată și doar pentru 3 luni, este conformă cu realitatea, critica apare

nejustificată.

În temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul petentului,

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.G.N., împotriva deciziei penale nr. 291 din 19

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.