ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7935/2007

La 19 decembrie 2003, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de arestarea sa pe nedrept. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a fost arestată preventiv într-o cauză finalizată prin încetarea procesului penal pornit împotriva sa. Pe parcursul procesului, reclamanta a precizat că-și întemeiază pretențiile pe art. 504 alin. (2) C. proc. pen. și solicită despăgubiri pentru perioada 16 octombrie-27 decembrie 1995. Tribunalul Bacău, secția civilă, (la care a fost strămutată judecarea pricinii), prin sentința nr. 547 din 16 iunie 2004, a admis în parte acțiunea precizată, l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri și a respins, ca nefondată, cererea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

S-a reținut că: - în perioadele 19 septembrie-16 octombrie 1995 și 17 octombrie-27 decembrie 1995, reclamanta a fost arestată preventiv pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată; - recursul declarat de reclamanta inculpată a fost admis de Curtea de Apel Tg.-Mureș, care, prin decizia nr. 21 din 22 ianuarie 2003, a încetat procesul pornit împotriva acesteia, ca urmare a prescripției răspunderii penale; - potrivit art. 504 alin. (2) C. proc. pen., reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri pentru perioada 19 septembrie-22 decembrie 1995 deoarece soluția definitivă pronunțată în cauza penală nu justifică repararea pagubei, punerea sa în libertate la 16 octombrie 1995 a fost contrară art. 385 5 C. proc.

pen., iar arestarea preventivă a avut loc înaintea împlinirii termenului de prescripție; - reclamanta este însă îndreptățită la despăgubiri pentru perioada 23-27 decembrie 1995, cât a fost menținută ilegal în arest, ulterior unei hotărâri definitive de punere în libertate, pronunțată la 22 decembrie 1995; - în raport de durata relativ scurtă a privării nelegale de libertate și lipsa de dovezi privitoare la producerea altor consecințe, paguba cauzată reclamantei se ridică la 10.000 Euro; - pretențiile referitoare la cheltuielile de judecată nu au fost dovedite. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1530 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și D.G.F.P.

Bacău, precum și apelul declarat de reclamantă. Aceeași curte a admis apelurile declarate de D.G.F.P. Bacău (pentru Ministerul Finanțelor Publice) și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și a schimbat total sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv formulate. S-a reținut că: - excepțiile invocate de reclamantă cu privire la lipsa calității procesuale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și D.G.F.P. Bacău sunt nefondate în raport de prevederile art. 45 C. proc. civ. și, respectiv, împrejurarea că ultima instituție nu a acționat în nume propriu, ci pentru Ministerul Finanțelor Publice, pe care era delegată să-l reprezinte; - termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. (2) C. proc.

pen. curge de la 22 decembrie 1995, când instanța a respins cererea de prelungire a duratei arestării preventive și a decis punerea de îndată în libertate a reclamantei; - față de data menționată, acțiunea dedusă judecății a fost tardiv formulată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5550 din 7 iunie 2006, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor. S-a reținut că dreptul reclamantei la acțiunea în repararea pagubei s-a născut la 22 ianuarie 2003, când a fost pronunțată hotărârea prin care s-a finalizat procesul penal. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 251 din 4 decembrie 2006, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de reclamantă, precum și apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice (prin D.G.F.P.

Bacău) și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. Totodată, curtea a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat parțial sentința, în sensul obligării pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 15.000 Euro. S-a reținut că: - Î nalta Curte de Casație și Justiție a statuat că acțiunea a fost promovată până la împlinirea termenului de prescripție, iar pe fond reclamanta este îndreptățită la despăgubiri dacă măsurile preventive s-au luat cu încălcarea legii; - în cauză au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1), (3) și (4) din C.E.D.O. deoarece în mandatul de arestare preventivă nu s-au consemnat temeiurile concrete care au determinat luarea acestei măsuri, iar asupra legalității arestării preventive, contestate de reclamanta inculpată, judecătorul s-a pronunțat cu întârziere, și nu de îndată; - pentru repararea prejudiciului moral produs prin încălcarea dispozițiilor menționate reclamanta este îndreptățită la despăgubiri de 15.000 Euro.

Împotriva ultimei hotărâri au declarat recurs reclamanta, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bacău. Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., solicitând casarea parțială a hotărârii atacate, rejudecarea pricinii și acordarea despăgubirilor pretinse, în totalitate. În motivarea recursului, reclamanta a susținut, la modul general, că despăgubirile acordate de instanța de apel sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciul suferit. Ceilalți doi recurenți, care și-au întemeiat recursurile pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii propriilor apeluri și respingerii apelului reclamantei.

În motivarea recursurilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și D.G.F.P. Bacău au susținut că: - legalitatea măsurii arestării preventive trebuie apreciată în raport de soluția finală, care fiind de încetare a procesului ca urmare a prescripției răspunderii penale, și nu de achitare, nu justifică obligarea pârâtului la plata vreunor despăgubiri conform art. 504 C. proc. civ., iar față de durata arestării preventive nelegale a reclamantei, de numai 5 zile, despăgubirile stabilite de instanțe sunt prea mari (primul recurent); - reclamanta nu a reușit să contureze dimensiunile suferințelor fizice și morale, astfel că instanța de apel a stabilit arbitrar întinderea despăgubirilor (ultimul recurent).

Criticile formulate de reclamantă nu pot fi analizate deoarece, în raport de data comunicării hotărârii atacate (22 decembrie 2006) și data declarării recursului (18 ianuarie 2007), este evident că recurenta a depășit considerabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Criticile formulate de ceilalți doi recurenți cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 504 C. proc. pen. sunt nefondate deoarece textul menționat, interpretat în concordanță cu prevederile art. 5 parag. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materializează principiul constituțional al răspunderii statului pentru repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât și prin privarea sau restrângerea de libertate în cursul unui proces penal finalizat fie prin achitare, fie prin încetare.

Criticile acelorași recurenți cu privire la cuantumul despăgubirilor nu pot fi analizate deoarece nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., toate recursurile vor fi respinse, ca tardiv (cel declarat de reclamantă) și ca nefondate (cele declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Statul Român).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv introdus recursul formulat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 251 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Starul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei nr. 251 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2007.