ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7935/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7935/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
La 19 decembrie 2003, reclamanta V.E.
a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu
de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de arestarea sa pe nedrept.
În motivarea cererii, reclamanta
a susținut că a fost arestată preventiv într-o cauză finalizată prin încetarea
procesului penal pornit împotriva sa.
Pe parcursul procesului,
reclamanta a precizat că-și întemeiază pretențiile pe art. 504 alin. (2) C.
proc. pen. și solicită despăgubiri pentru perioada 16 octombrie-27 decembrie
1995.
Tribunalul Bacău, secția civilă,
(la care a fost strămutată judecarea pricinii), prin sentința nr. 547 din 16
iunie 2004, a admis în parte acțiunea precizată, l-a obligat pe pârât să-i
plătească reclamantei echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro cu titlu de
despăgubiri și a respins, ca nefondată, cererea privitoare la acordarea
cheltuielilor de judecată.
S-a
reținut că:
-
în perioadele 19 septembrie-16 octombrie 1995
și 17 octombrie-27 decembrie 1995, reclamanta a fost arestată preventiv pentru
infracțiunea de înșelăciune în formă continuată;
- recursul declarat de reclamanta
inculpată a fost admis de Curtea de Apel Tg.-Mureș, care, prin decizia nr. 21
din 22 ianuarie 2003, a încetat procesul pornit împotriva acesteia, ca urmare a
prescripției răspunderii penale;
- potrivit art. 504 alin. (2) C.
proc. pen., reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri pentru perioada 19
septembrie-22 decembrie 1995 deoarece soluția definitivă pronunțată în cauza
penală nu justifică repararea pagubei, punerea sa în libertate la 16 octombrie
1995 a fost contrară art. 385
5
C. proc. pen., iar arestarea
preventivă a avut loc înaintea împlinirii termenului de prescripție;
- reclamanta este însă
îndreptățită la despăgubiri pentru perioada 23-27 decembrie 1995, cât a fost
menținută ilegal în arest, ulterior unei hotărâri definitive de punere în
libertate, pronunțată la 22 decembrie 1995;
- în raport de durata relativ
scurtă a privării nelegale de libertate și lipsa de dovezi privitoare la
producerea altor consecințe, paguba cauzată reclamantei se ridică la 10.000 Euro;
-
pretențiile referitoare la cheltuielile de judecată nu au fost
dovedite.
Curtea de Apel Bacău, secția
civilă, prin decizia nr. 1530 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate,
excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale a Parchetului de pe lângă Tribunalul
Bacău și D.G.F.P. Bacău, precum și apelul declarat de reclamantă.
Aceeași curte a admis apelurile
declarate de D.G.F.P. Bacău (pentru Ministerul Finanțelor Publice) și Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bacău și a schimbat total sentința, în sensul
respingerii acțiunii, ca tardiv formulate. S-a reținut că:
- excepțiile invocate de
reclamantă cu privire la lipsa calității procesuale a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Bacău și D.G.F.P. Bacău sunt nefondate în raport de prevederile art.
45 C. proc. civ. și, respectiv, împrejurarea că ultima instituție nu a acționat
în nume propriu, ci pentru Ministerul Finanțelor Publice, pe care era delegată
să-l reprezinte;
- termenul de 18 luni prevăzut de
art. 506 alin. (2) C. proc. pen. curge de la 22 decembrie 1995, când instanța a
respins cererea de prelungire a duratei arestării preventive și a decis punerea
de îndată în libertate a reclamantei;
- față de data menționată,
acțiunea dedusă judecății a fost tardiv formulată.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5550
din 7 iunie 2006, a
admis recursul declarat
de reclamantă și a casat ultima hotărâre, cu
trimiterea cauzei la aceeași
instanță, pentru rejudecarea apelurilor.
S-a reținut că dreptul
reclamantei la acțiunea în repararea pagubei s-a născut la 22 ianuarie 2003,
când a fost pronunțată hotărârea prin care s-a finalizat procesul penal.
Curtea de Apel Bacău, secția
civilă, prin decizia nr. 251 din 4 decembrie 2006, a respins, ca nefondate,
excepțiile invocate de reclamantă, precum și apelurile declarate de Ministerul
Finanțelor Publice (prin D.G.F.P. Bacău) și Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bacău.
Totodată, curtea a admis apelul
declarat de reclamantă și a schimbat parțial sentința, în sensul obligării
pârâtului la plata echivalentului în lei al sumei de 15.000 Euro.
S-a
reținut că:
- Î
nalta Curte de Casație și Justiție a statuat
că acțiunea a fost promovată până la împlinirea termenului de prescripție, iar
pe fond reclamanta este îndreptățită la despăgubiri dacă măsurile preventive
s-au luat cu încălcarea legii;
- în cauză au fost încălcate
prevederile art. 5 alin. (1), (3) și (4) din C.E.D.O. deoarece în mandatul de
arestare preventivă nu s-au consemnat temeiurile concrete care au determinat
luarea acestei măsuri, iar asupra legalității arestării preventive, contestate
de reclamanta inculpată, judecătorul s-a pronunțat cu întârziere, și nu de îndată;
- pentru repararea prejudiciului
moral produs prin încălcarea dispozițiilor menționate reclamanta este
îndreptățită la despăgubiri de 15.000 Euro.
Împotriva ultimei hotărâri au
declarat recurs reclamanta, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și
Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.
Bacău.
Recurenta reclamantă și-a
întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., solicitând casarea
parțială a hotărârii atacate, rejudecarea pricinii și acordarea despăgubirilor
pretinse, în totalitate.
În motivarea recursului,
reclamanta a susținut, la modul general, că despăgubirile acordate de instanța
de apel sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciul suferit.
Ceilalți doi recurenți, care
și-au întemeiat recursurile pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat
modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii propriilor apeluri și
respingerii apelului reclamantei.
În motivarea recursurilor,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și D.G.F.P. Bacău au susținut că:
-
legalitatea măsurii arestării preventive trebuie apreciată în
raport
de soluția finală, care fiind de încetare a procesului ca urmare a prescripției
răspunderii penale, și nu de achitare, nu justifică obligarea pârâtului la plata
vreunor despăgubiri conform art. 504 C. proc. civ., iar față de durata
arestării preventive nelegale a
reclamantei,
de numai 5 zile, despăgubirile stabilite de instanțe sunt
prea mari
(primul recurent);
- reclamanta nu a reușit să
contureze dimensiunile suferințelor fizice și morale, astfel că instanța de
apel a stabilit arbitrar întinderea despăgubirilor (ultimul recurent).
Criticile formulate de reclamantă
nu pot fi analizate deoarece, în raport de data comunicării hotărârii atacate
(22 decembrie 2006) și data declarării recursului (18 ianuarie 2007), este
evident că recurenta a depășit considerabil termenul de 15 zile prevăzut de
art. 301 C. proc. civ.
Criticile formulate de ceilalți
doi recurenți cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 504 C. proc.
pen. sunt nefondate
deoarece textul
menționat, interpretat în concordanță cu prevederile
art. 5 parag. 5 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materializează principiul
constituțional al răspunderii statului pentru repararea prejudiciilor cauzate
atât prin condamnarea pe nedrept, cât și prin privarea sau restrângerea de
libertate în cursul unui proces penal finalizat fie prin achitare, fie prin
încetare.
Criticile acelorași recurenți cu
privire la cuantumul despăgubirilor nu pot fi analizate deoarece nu se
încadrează în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art.
304 C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., toate recursurile vor fi respinse, ca tardiv (cel declarat
de reclamantă) și ca nefondate (cele declarate de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Bacău și Statul Român).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca tardiv introdus recursul formulat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr.
251 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Respinge
ca nefondate recursurile declarate de pârâții Starul Român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,
împotriva deciziei nr. 251 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 noiembrie
2007.