ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1322/2004

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1091 din 11.11.2003, Tribunalul București, secția I penală a

respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de  condamnata I.D.

Instanța

a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 raportate la art. 453 alin.

(1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a

evidențiat nici o împrejurare specială de natură a produce grave consecințe

pentru familia condamnatului și care să justifice întreruperea executării

pedepsei.

Astfel,

condamnata are 3 copii minori care locuiesc împreună cu tatăl lor într-un

apartament proprietate personală, având ca venituri un ajutor social acordat

tatălui lor de primărie. Copiii în vârstă de 14, 15 și 17 ani nu sunt

școlarizați și nu au o altă ocupație, unul dintre ei fiind cercetat pentru

comiterea unei infracțiuni de complicitate la tâlhărie.

Instanța

a motivat că situația materială precară a familiei condamnatei nu ar putea fi

îmbunătățită substanțial prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă

maximă de 3 luni, condamnata nefăcând dovada posibilității realizării în

această perioadă scurtă a unor venituri licite necesare întreținerii familiei.

Prin

decizia penală nr. 734/A din 10.12.2003, Curtea de Apel București, secția I

penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.

Împotriva

acestei decizii, a declarat  recurs  condamnata. Recursul nu a fost motivat

nici în scris și nici oral.

Examinând

din oficiu cazurile de casare prevăzute de art.385

9

alin.3, conform art.

385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

nici unul din aceste cazuri nu operează în speță, hotărârile criticate fiind

legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).

Astfel,

condamnata nu a dovedit existența unor împrejurări speciale din cauza cărora

continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnată sau

pentru familia sa, condiții cerute de dispozițiile art. 455 raportate la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Starea

precară materială a familiei condamnatei nu ar putea fi ameliorată prin

întreruperea executării pedepsei, ea fiind preexistentă arestării condamnatei,

ci ar putea fi rezolvată doar prin încadrarea în muncă a celor 4 membrii ai

familiei, care nu au nici o ocupație, deși au capacitate de muncă.

Ca

urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnată.

Conform

art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de  800.000 lei, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se  va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr.

734/A din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 martie 2004.