ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1322/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr.1091 din 11.11.2003, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata I.D. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a evidențiat nici o împrejurare specială de natură a produce grave consecințe pentru familia condamnatului și care să justifice întreruperea executării pedepsei. Astfel, condamnata are 3 copii minori care locuiesc împreună cu tatăl lor într-un apartament proprietate personală, având ca venituri un ajutor social acordat tatălui lor de primărie.

Copiii în vârstă de 14, 15 și 17 ani nu sunt școlarizați și nu au o altă ocupație, unul dintre ei fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la tâlhărie. Instanța a motivat că situația materială precară a familiei condamnatei nu ar putea fi îmbunătățită substanțial prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă maximă de 3 luni, condamnata nefăcând dovada posibilității realizării în această perioadă scurtă a unor venituri licite necesare întreținerii familiei. Prin decizia penală nr. 734/A din 10.12.2003, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnata. Recursul nu a fost motivat nici în scris și nici oral.

Examinând din oficiu cazurile de casare prevăzute de art.385 9 alin.3, conform art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială). Astfel, condamnata nu a dovedit existența unor împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnată sau pentru familia sa, condiții cerute de dispozițiile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Starea precară materială a familiei condamnatei nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei, ea fiind preexistentă arestării condamnatei, ci ar putea fi rezolvată doar prin încadrarea în muncă a celor 4 membrii ai familiei, care nu au nici o ocupație, deși au capacitate de muncă.

Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnată. Conform art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 734/A din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2004.