ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2110/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 9 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnata M.E., în temeiul dispozițiilor art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a reținut că petiționara se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicată prin sentința penală nr. 1247 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2733 din 6 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Condamnata și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situație familială și materială grea, având 3 copii minori rămași în îngrijirea părinților săi, persoane vârstnice și fără venituri. Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave, pentru condamnată sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate acesteia. Apelul declarat de condamnată a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 104/ A din 12 februarie 2004, care a obligat-o pe M.E. și la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata M.E., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor cauzei, Curtea constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ancheta socială întocmită de Consiliul Local al sectorului 2 București și depusă la dosarul cauzei rezultă că familia condamnatei locuiește în condiții modeste și realizează venituri minime. Doi dintre copiii condamnatei sunt condamnați, pentru infracțiuni de trafic de droguri și furt. Condițiile familiale și materiale arătate constituie o situație preexistentă încarcerării condamnatei și de durată, neavând caracterul de împrejurare specială de natură a justifica întreruperea pedepsei.

De altfel, această situație nu ar putea fi ameliorată prin prezența condamnatei, în stare de libertate, pe termen de 3 luni, alături de familia sa. Prin urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnata M.E. este nejustificată. Așa fiind, Curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.E., împotriva deciziei penale nr. 104 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.