ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2110/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 9

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca

neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată

de condamnata M.E., în temeiul dispozițiilor art. 455 și art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

S-a reținut că petiționara se află

în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicată prin sentința

penală nr. 1247 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală

și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2733 din 6 iunie 2003 a Curții

Supreme de Justiție.

Condamnata și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situație familială și

materială grea, având 3 copii minori rămași în îngrijirea părinților săi,

persoane vârstnice și fără venituri.

Instanța de fond a reținut că în

cauză nu sunt întrunite cerințele, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave, pentru condamnată

sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate

acesteia.

Apelul declarat de condamnată a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 104/ A

din 12 februarie 2004, care a obligat-o pe M.E. și la 550.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnata M.E., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor

cauzei, Curtea constată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Ancheta socială întocmită de

Consiliul Local al sectorului 2 București și depusă la dosarul cauzei rezultă

că familia condamnatei locuiește în condiții modeste și realizează venituri

minime. Doi dintre copiii condamnatei sunt condamnați, pentru infracțiuni de

trafic de droguri și furt.

Condițiile familiale și materiale

arătate constituie o situație preexistentă încarcerării condamnatei și de

durată, neavând caracterul de împrejurare specială de natură a justifica

întreruperea pedepsei. De altfel, această situație nu ar putea fi ameliorată

prin prezența condamnatei, în stare de libertate, pe termen de 3 luni, alături

de familia sa.

Prin urmare, întreruperea executării

pedepsei solicitată de condamnata M.E. este nejustificată.

Așa fiind, Curtea constată că

recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata M.E., împotriva deciziei penale nr. 104 din 12 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta condamnată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2004.