ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2893/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1102 din 2

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

condamnatei D.L. privind întreruperea executării pedepsei închisorii.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de executare a reținut că, în raport de datele rezultând din referatul

de anchetă socială, cererea condamnatei pe motive familiale nu este întemeiată,

în cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 193/ A din 17 martie 2004, a respins

apelul declarat de condamnată împotriva hotărârii instanței de executare, ca

nefondat.

Instanța de control judiciar a

apreciat că hotărârea atacată este temeinică și legală, în cauză nefăcându-se

dovada caracterului excepțional, al împrejurărilor invocate de condamnată în

susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

condamnata D.L. a formulat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termenul

din 27 mai 2004, fixat pentru judecarea recursului, condamnata a susținut că

instanța de executare nu a soluționat cererea de întrerupere a executării

pedepsei închisorii în raport de motivul invocat.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin sentința penală nr. 101 din 6

februarie 2002, definitivă prin decizia nr. 586 din 9 septembrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția penală, Tribunalul București, secția I–a penală, a

condamnat pe inculpata D.L. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 –

art. 76 C. pen.

Aflată în executarea pedepsei

menționate, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii.

Din cererea primită la Judecătoria

sectorului 3 București, înregistrată sub nr. 9458/2003 al acestei instanțe,

rezultă că petenta a invocat ca motiv starea sănătății, sens în care a arătat

că suferă de pancreatită, reumatism și suflu sistolic.

Tribunalul București, investit de

Judecătoria sectorului 3 București prin declinarea competenței soluționării în

fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, a respins

cererea reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) din

același cod.

Instanța de control judiciar,

investită cu soluționarea apelului declarat de condamnata menționată, a respins

calea de atac exercitată, apreciind că în mod judicios prima instanță a reținut

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Or, cazul invocat de condamnată

privea întreruperea executării pedepsei închisorii în condițiile art. 455, cu

referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., asupra căruia instanțele nu s-au

pronunțat.

Drept urmare, hotărârea instanței de

executare, menținută prin respingerea apelului declarat de condamnata D.L.,

este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 teza II

C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

, art. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat, va casa hotărârile pronunțate în cauză și va

trimite cauza primei instanțe, în vederea soluționării fondului cauzei, respectiv

rejudecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnata D.L. pentru cazul prevăzut de art. 453 lit. a) din același cod.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnata D.L. împotriva deciziei penale nr. 193 din 17 martie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II–a penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 1102/2003 a Tribunalului București, secția a II–a penală și

trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul

București.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2004.