ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5209/2006

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 371 din 29 martie 2006, pronunțată de Tribunalul

București, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei, formulată de petentul – condamnat M.D.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul

M.D. a solicitat în baza art.

455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. pen., întreruperea executării

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 574/2005 a Tribunalului București în a cărei

executare se află, arătând că familia sa se află într-o

situație dificilă.

Instanța de fond a

dispus efectuarea unei anchete sociale, în raport de condițiile

căreia a reținut că în cauză nu rezultă existența

acelor împrejurări speciale, care să determine consecințe grave

asupra familiei petentului, în cazul continuării executării pedepsei

de către acesta, astfel că cererea a fost primită, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul condamnat.

Prin decizia penală nr.

345 din 28 aprilie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat, constatând că, dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., au fost judicios aplicate de prima

instanță.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a reluat criticile

anterioare, susținând că sunt realizate cerințele legii pentru

întreruperea executării pedepsei, în condițiile în care părinții

sunt bolnavi, iar familia are o situație precară.

Recursul este nefondat.

Astfel, procedând la

respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei și

respectiv, de menținere a acestei soluții, instanțele au

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză.

Este de necontestat, în

raport de concluziile anchetei sociale, că familia condamnatului are o

situație materială și financiară precară iar,

recurentul nu are posibilitatea să amelioreze situația materială

a familiei sale în timp de 3 luni având în vedere caracterul permanenta

greutăților familiale, existența lor anterior încarcerării,

precum și conduita sa anterioară față de starea în care se

afla familia sa.

Desigur, în acest context,

de fapt și de drept, nu se poate vorbi despre împrejurări speciale de

natura celor la care se referă legea și care pot avea consecințe

grave pentru condamnat sau familia sa și care ar putea justifica comiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse hotărârile atacate sunt legale și temeinice

și pentru aceleași motive în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 345 din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata

sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 septembrie 2006.