ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5209/2006

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 371 din 29 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petentul – condamnat M.D. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul M.D. a solicitat în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. pen., întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 574/2005 a Tribunalului București în a cărei executare se află, arătând că familia sa se află într-o situație dificilă.

Instanța de fond a dispus efectuarea unei anchete sociale, în raport de condițiile căreia a reținut că în cauză nu rezultă existența acelor împrejurări speciale, care să determine consecințe grave asupra familiei petentului, în cazul continuării executării pedepsei de către acesta, astfel că cererea a fost primită, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul condamnat. Prin decizia penală nr. 345 din 28 aprilie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că, dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., au fost judicios aplicate de prima instanță. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a reluat criticile anterioare, susținând că sunt realizate cerințele legii pentru întreruperea executării pedepsei, în condițiile în care părinții sunt bolnavi, iar familia are o situație precară.

Recursul este nefondat. Astfel, procedând la respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei și respectiv, de menținere a acestei soluții, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză. Este de necontestat, în raport de concluziile anchetei sociale, că familia condamnatului are o situație materială și financiară precară iar, recurentul nu are posibilitatea să amelioreze situația materială a familiei sale în timp de 3 luni având în vedere caracterul permanenta greutăților familiale, existența lor anterior încarcerării, precum și conduita sa anterioară față de starea în care se afla familia sa. Desigur, în acest context, de fapt și de drept, nu se poate vorbi despre împrejurări speciale de natura celor la care se referă legea și care pot avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care ar putea justifica comiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Prin urmare, pentru considerentele expuse hotărârile atacate sunt legale și temeinice și pentru aceleași motive în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 345 din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.