ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 999 din 23

octombrie 2003 Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 234 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 968 din 20 februarie 2003

formulată de condamnatul P.N.A., fiind obligat la plata sumei de 600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București la data de 24 aprilie 2003 sub nr. 2122/2003, condamnatul

P.N.A. a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 234 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 968 din 20

februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pe motive de ordin

familial.

La dosar s-a atașat copia mandatului

de executare a pedepsei închisorii, nr. 330 din 6 martie 2002 emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a întocmit referat de către

Biroul de executări penale și s-a efectuat ancheta socială.

Prima instanță a apreciat că în

raport de concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză, nu

există împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul P.N.A., nemotivat în scris și solicitând personal și

prin avocat admiterea cererii, având în vedere concluziile referatului de

anchetă socială și faptul că tatăl său este bolnav.

Prin decizia penală nr. 107 din 13

februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la 550.000 lei cheltuieli judiciare

statului, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu urmând să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul P.N.A., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare

pentru rezolvarea unor probleme familiale.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă

când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe, asupra condamnatului, familiei acestuia sau unității unde lucrează.

Din referatul de anchetă socială

efectuată de Primăria sectorului 5 a municipiului București, s-a reținut că

minora P.A.M., copilul condamnatului, se află instituționalizată la Centrul de

Plasament Sf. Maria. Condamnatul este căsătorit cu numita P.L. în vârstă de 18

ani care a părăsit domiciliul conjugal în anul 2000.

Așa fiind, motivele invocate nu

reprezintă împrejurări speciale, în sensul textului de lege sus-menționat

urmând ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.N.A. împotriva deciziei penale nr. 107 din 13

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.