ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 999 din 23 octombrie 2003 Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 234 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 968 din 20 februarie 2003 formulată de condamnatul P.N.A., fiind obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București la data de 24 aprilie 2003 sub nr. 2122/2003, condamnatul P.N.A.

a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 234 din 7 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 968 din 20 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pe motive de ordin familial. La dosar s-a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii, nr. 330 din 6 martie 2002 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a întocmit referat de către Biroul de executări penale și s-a efectuat ancheta socială. Prima instanță a apreciat că în raport de concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză, nu există împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul P.N.A., nemotivat în scris și solicitând personal și prin avocat admiterea cererii, având în vedere concluziile referatului de anchetă socială și faptul că tatăl său este bolnav. Prin decizia penală nr. 107 din 13 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la 550.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul P.N.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare pentru rezolvarea unor probleme familiale.

Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe, asupra condamnatului, familiei acestuia sau unității unde lucrează. Din referatul de anchetă socială efectuată de Primăria sectorului 5 a municipiului București, s-a reținut că minora P.A.M., copilul condamnatului, se află instituționalizată la Centrul de Plasament Sf. Maria. Condamnatul este căsătorit cu numita P.L. în vârstă de 18 ani care a părăsit domiciliul conjugal în anul 2000. Așa fiind, motivele invocate nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul textului de lege sus-menționat urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.N.A. împotriva deciziei penale nr. 107 din 13 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.