ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința nr. 1197 din 17 decembrie 2002, a respins ca nefondată

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.R.

În fapt, instanța a reținut că

inculpatul-condamnat a solicitat întreruperea executării unei pedepse de 16 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67 din 15 octombrie 1996 a

Tribunalului Teleorman, invocând motive de ordin familial, care nu corespund

cerințelor, prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 122 din 4 martie 2003, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței, considerată netemeinică,

apreciind că, situația familială a condamnatului, astfel cum reiese din

referatul de anchetă socială, chiar dacă este dificilă, neavând caracterul

acelor „împrejurări speciale” cerute de dispozițiile legale cuprinse în art. 455,

raportate la cele ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să reclame

o prezență imediată a sa în familie.

În termen legal, decizia a fost

criticată, pentru aceleași motive de netemeinicie prin recursul declarat de

condamnatul R.R., care va fi respins, ca nefondat, pe baza examinării actelor

și a materialului din dosarul cauzei.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c), la care fac trimitere

cele din art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii, poate fi

întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave, pentru condamnat sau familia sa”. În acest

caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni numai o singură dată.

Potrivit referatului de anchetă

socială, întocmit de Primăria municipiului Alexandria, la 15 noiembrie 2002,

familia inculpatului, compusă din mamă, doi frați și doi nepoți, locuiesc

într-o casă formată din patru camere, curat întreținută și fără obiecte de uz

gospodăresc adecvate, veniturile materiale, deosebit de modeste, rezultând din

ajutorul social primit.

Corespunde deci realității că

familia condamnatului are condiții de trai minime, pe care oricum inculpatul nu

le-ar putea schimba în mod substanțial, astfel ca cei în cauză să sufere mai

puțin, împrejurările în care aceștia trăiesc neavând un caracter „special”,

fiind nenumărate familii în aceeași situație.

În consecință, secția penală, a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul R.R., ca

nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.R., împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 4 martie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.