ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5094/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 533 din 5

iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 67 din 15 octombrie 1990 a Tribunalului

Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 2530 din 5 noiembrie 1997 a

Curții Supreme de Justiție, formulată de condamnatul R.R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței

Tribunalul București, la data de 21 martie 2003, prin declinarea de competență

de la Judecătoria sectorului 4 București, condamnatul R.R. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 67 din 15 octombrie 1990 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin

decizia penală nr. 2530 din 5 noiembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție, pe

motiv de ordin familial.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că familia sa, respectiv mama și cei doi frați minori ai săi, nu dețin

mijloace de subzistență.

S-a mai reținut că din ancheta

socială efectuată în cauză nu a rezultat că prezența condamnatului în cadrul

familiei sale este necesară și indispensabilă creării unor mai bune condiții de

trai și în consecință, nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea pedepsei în a cărei

executare se află acesta.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul R.R., solicitând admiterea acestuia, și pe fond,

întreruperea executării pedepsei, pe motive familiale, arătând că familia sa,

respectiv mama și cei doi frați minori ai săi, nu dețin mijloace de

subzistență.

Prin decizia penală nr. 396/ A din

11 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 500.000

lei cheltuieli judiciare statului din care 150.000 lei, onorariu avocat oficiu

urmând să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul R.R., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și pe fond, întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3

luni pe motive familiale, susținând că frații săi minori și mama lui nu dețin

mijloace de subzistență.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă

când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.

În cauza de față, din ancheta

socială efectuată la cererea primei instanțe de către Primăria Municipiului

Alexandria s-a stabilit că familia condamnatului nu realizează venituri, decât

din ajutor social dat de Primăria Municipiului Alexandria, Serviciul de protecție

socială, precizându-se totodată că acesta nu are frați minori.

Având în vedere ancheta socială se

constată că nu există nici o garanție că situația familiei condamnatului s-ar

putea ameliora prin întreruperea executării pedepsei, în condițiile în care

acesta execută o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor și lovire.

Așadar, situația familiei

condamnatului nu poate fi reținută deci, ca o împrejurare de natură să

justifice întreruperea executării pedepsei în baza textului de lege

sus-menționat, astfel cum în mod corect au apreciat atât instanța de fond, cât

și instanța de apel.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul R.R. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul R.R. împotriva deciziei penale nr. 396/ A din 11 iulie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.