ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1156 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul București a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 49 din 24 ianuarie 2002 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul R.M. deținut în Penitenciarul Rahova. Instanța a reținut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei, respectiv situația materială dificilă a părinților și celor doi frați, care se întrețin numai din salariul mamei, nu constituie împrejurări speciale care să conducă la consecințe grave în cazul continuării executării pedepsei.

Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 6 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și, în fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din ancheta socială depusă la dosar de Primăria sectorului 3, București, mama condamnatului este angajată și are un venit lunar de 2.500.000 lei, iar tatăl este șomer, beneficiind de un ajutor de șomaj în sumă de 1.300.000 lei lunar. Cu părinții mai locuiesc doi frați ai condamnatului, în vârstă de 19 ani, fără ocupație și, respectiv 15 ani, elev.

Apartamentul compus din 3 camere, proprietate personală, oferă condiții bune de locuit. Față de cele ce preced, se constată că în cauză nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 C. proc. pen., pentru a putea fi admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei. Hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, recursul condamnatului R.M., urmează să fie respins ca nefundat, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M., împotriva deciziei penale nr. 6 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.