ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 787 din 28 august 2003 a Tribunalului București, secția I

penală,   a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării

pedepsei  de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 24

aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin

neapelare la 2 iunie 2003 formulată de condamnatul

C.G.

În baza

art.192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la 400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul apărător oficiu

a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul instanței la 23 mai 2003 condamnatul a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 432 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, definitivă prin neapelare la 2 iunie 2003 pe motive de ordin familial.

La

dosar s-a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.524 din

2 iunie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a întocmit

referat de către Boroul executări penale și  s-a efectuat ancheta socială.

Din

referatul de anchetă socială s-a reținut că părinții condamnatului sunt în

vârstă de 36 ani  și respectiv 44 ani  și obțin un venit  lunar de 2.900.000

lei, precum și că petentul condamnat are 4 frați minori.

Conform

art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. întreruperea executării

pedepsei se poate dispune atunci când din cauza  unor împrejurări speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea  consecințe grave pentru condamnat sau

familia acestuia.

Din

analiza ansamblului probator administrat în cauză nu s-a putut reține existența

unor împrejurări speciale în sensul menționat care să impună întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, nemotivat, condamnatul.

Prin

decizia penală nr. 646/A din 20 octombrie 2003, Curtea de Apel  București, secția

a II-a penală, a respins ca  nefondat apelul.

Împotriva

deciziei condamnatul a declarat recurs, invocând aceleași motive pe care le-a

prezentat în cererea inițială și apoi în apel.

Recursul

declarat este  nefondat și urmează a fi respins  ca atare.

Într-adevăr,

situația condamnatului nu se încadrează în acele împrejurări speciale care ar

împiedica executarea pedepsei și ar avea consecințe grave pentru el și familia

sa.

Din

actele dosarului rezultă că ambii părinți, tineri de altfel, realizează

venituri lunare, au o locuință proprietate personală și locuiesc împreună cu

cei 4 frați minori ai condamnatului recurent.

Acesta

urmează fi obligat, în temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen. la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale

nr. 646/A din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.