ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 787 din 28 august 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la 2 iunie 2003 formulată de condamnatul C.G. În baza art.192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 23 mai 2003 condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 432 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare la 2 iunie 2003 pe motive de ordin familial. La dosar s-a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.524 din 2 iunie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a întocmit referat de către Boroul executări penale și s-a efectuat ancheta socială. Din referatul de anchetă socială s-a reținut că părinții condamnatului sunt în vârstă de 36 ani și respectiv 44 ani și obțin un venit lunar de 2.900.000 lei, precum și că petentul condamnat are 4 frați minori.

Conform art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. întreruperea executării pedepsei se poate dispune atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Din analiza ansamblului probator administrat în cauză nu s-a putut reține existența unor împrejurări speciale în sensul menționat care să impună întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, nemotivat, condamnatul. Prin decizia penală nr. 646/A din 20 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul. Împotriva deciziei condamnatul a declarat recurs, invocând aceleași motive pe care le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel.

Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Într-adevăr, situația condamnatului nu se încadrează în acele împrejurări speciale care ar împiedica executarea pedepsei și ar avea consecințe grave pentru el și familia sa. Din actele dosarului rezultă că ambii părinți, tineri de altfel, realizează venituri lunare, au o locuință proprietate personală și locuiesc împreună cu cei 4 frați minori ai condamnatului recurent. Acesta urmează fi obligat, în temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 646/A din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.