ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1518/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1518 din 8 martie 2006

Prin sentința penală nr. 1429 din 13

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.I.P.,

ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Condamnatul G.I.P. se află în

executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 565/2004

a Tribunalului București iar motivele invocate în cererea de întrerupere a

executării (situația dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă

împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru acesta sau

familie, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 975 din 12 decembrie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată

a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Or, din referatul de anchetă socială

întocmit de Primăria sectorului 4 reiese că, într-adevăr, tatăl condamnatului a

decedat în anul 1990 iar mama sa, G.F., este pensionată medical, obținând

venituri de cca. 170 RON lunar; în ceea ce privește imobilul în care locuiește

mama condamnatului acesta este insalubru și a fost revendicat de foștii

proprietari, nefiind racordat la gaze și curent electric. În raport de aceste

date, preexistente încarcerării petentului, instanțele au apreciat corect că

motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea

executării pedepsei.

Pentru aceleași considerente, Înalta

Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat și în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.