ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5677/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 787

din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul P.D. privind întreruperea

executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1001

din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului București.

A obligat condamnatul la

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond, a reținut, în esență, că din probele administrate

nu s-a constatat existența unor împrejurări care să justifice întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul P.D. considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia penală nr. 607

din 18 august 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului.

Instanța de apel a reținut

că motivele invocate de condamnat nu au relevat existența unor împrejurări

speciale care să producă consecințe grave pentru acesta sau pentru familia sa,

în situația continuării executării pedepsei.

Așa încât, în lipsa

îndeplinirii cerinței legale, sentința pronunțată este legală și temeinică.

Împotriva deciziei a

declarat recurs, în termen legal, condamnatul P.D. solicitând casarea acesteia

și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Verificând hotărârea atacată

potrivit art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei se constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Având în vedere rațiunea

instituției întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile

și condițiile în care aceasta poate fi dispusă.

În cauză, instanțele au

apreciat în mod temeinic că nu se impune întreruperea executării pedepsei

aplicate condamnatului P.D.

Ancheta socială a relevat

faptul că mama condamnatului este în vârstă de 53 ani, obținând venituri lunare

în cuantum de 2.300.000 lei, iar doi frați ai condamnatului sunt în vârstă de

peste 18 ani, fiind apți de muncă.

Nu se poate reține astfel,

existența unor consecințe grave pentru familia condamnatului, în cazul în care

acesta ar executa în continuare pedeapsa.

Așa fiind, constatându-se că

nu există cazuri de casare ce trebuie luate în considerare din oficiu, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge

recursul condamnatului P.D., ca nefondat.

Față de respingerea

recursului, în temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 18

august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.