ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5677/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 787 din 11 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul P.D. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1001 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului București. A obligat condamnatul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut, în esență, că din probele administrate nu s-a constatat existența unor împrejurări care să justifice întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul P.D.

considerând-o netemeinică și nelegală. Prin decizia penală nr. 607 din 18 august 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Instanța de apel a reținut că motivele invocate de condamnat nu au relevat existența unor împrejurări speciale care să producă consecințe grave pentru acesta sau pentru familia sa, în situația continuării executării pedepsei. Așa încât, în lipsa îndeplinirii cerinței legale, sentința pronunțată este legală și temeinică. Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, condamnatul P.D. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Verificând hotărârea atacată potrivit art. 385 14 C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Având în vedere rațiunea instituției întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile și condițiile în care aceasta poate fi dispusă. În cauză, instanțele au apreciat în mod temeinic că nu se impune întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului P.D.

Ancheta socială a relevat faptul că mama condamnatului este în vârstă de 53 ani, obținând venituri lunare în cuantum de 2.300.000 lei, iar doi frați ai condamnatului sunt în vârstă de peste 18 ani, fiind apți de muncă. Nu se poate reține astfel, existența unor consecințe grave pentru familia condamnatului, în cazul în care acesta ar executa în continuare pedeapsa. Așa fiind, constatându-se că nu există cazuri de casare ce trebuie luate în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul condamnatului P.D., ca nefondat. Față de respingerea recursului, în temeiul art. 192 C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 18 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.